Cine are mai mare nevoie de pantofi?

                Un psiholog-blogger dezamăgit se plânge: “Clienţii mei din străinătate mă apreciază, în timp ce românii ignoră mailurile mele! Oare mai merită să mai scriu în limba română?” Greu de dat un răspuns! Dar asta mi-a adus aminte de metafora vânzătorului de pantofi:

                Un comerciant merge în Africa, şi duce cu el un camion plin cu încălţăminte. Se întoarce dezamăgit, şi revinde marfa cu jumătate preţul, în pierdere, unui alt comerciant. În Africa toţi umblă desculţi, deci nu au nevoie de pantofi! Celălalt comerciant ia toată marfa, la reducere, şi pleacă… tot în Africa. O vinde rapid, apoi se întoarce să facă iar aprovizionarea. Explicând succesul său prin faptul că în Africa toţi sunt desculţi, şi nevoia lor de pantofi este foarte mare!

                Aşa sunt şi eu, mă zbat să schimb ceva AICI. La ce mi-ar folosi dacă le merge bine celor din SUA sau de pe alte meleaguri? Eu locuiesc aici, şi trăiesc între români, deci progresele celorlalţi nu îmi sunt mie de prea mare folos.Chiar dacă, pe moment, îmi aduc nişte bani. Uneori, îmi amintesc metafora cu pasărea Colibri:

                Un incendiu devastator cuprinde jungla, şi animalele fug care încotro, ca să se salveze. Doar micul Colibri zboară la râu, ia o picătură de apă în cioc, şi o aruncă asupra flăcărilor. Spre mirarea celorlalte animale, care  critică mereu, spunându-i că nu are nici o şansă să stingă ditamai vâlvătaia. Însă Colibri-ul le răspunde că-şi va continua activitatea, sperând că şi celelalte animale îi vor urma, într-o zi, exemplul.

                În dezvoltarea personală, lucrurile se mişcă rapid, progresele sunt evidente, şi internetul oferă acces oricui la posibilitatea practică de a creşte, de a progresa emoţional. Indiferent de locaţie, de ţară, de posibilităţi. Este loc de mai mult şi în regiunile defavorizate! Sau mai ales acolo!

                Fiecare persoană e unică, şi fiecare poate alege să stagneze, să crească, sau să involueze după bunul său plac. Uneori, evoluţia are şi efecte negative. Emigrarea îţi umple portofelul, dar îţi goleşte sufletul, îţi ucide amintirile, şi te dezechilibrează adesea pentru câteva generaţii.

                Iar dacă alegi să lucrezi online, te gândeşti că pe lângă scopul existenţial al activităţii tale, acela de a câştiga bani, mai este şi impactul socio-uman, de ridicare a nivelului de cultură, educaţie şi civilizaţie a celor din jurul tău. E vorba de oamenii între care îţi petreci timpul, şi cu care interacţionezi zi de zi. Ei ar putea deveni, într-o zi, mult mai importanţi pentru tine decât milionarii din New York...