Ţara lui TREBUIE-VODĂ!

                 TREBUIE - Este cel mai folosit cuvânt la noi în ţară, şi totodată cel mai dur. Îţi indică destul de clar că interlocutorul ţi-a tăiat o altă OPŢIUNE! A restrâns orice altă posibilitate de a fi LIBER SĂ ALEGI o variantă diferită de a lui! E calea cea mai scurtă spre un stil AUTORITAR, care îţi restrânge clar, îţi limitează LIBERTATEA.

                După unii psihologi care adoptă gândirea umanistă, acest „TREBUIE” e un cuvânt patologizant. Folosirea lui excesivă indică existenţa unui comportament cu tendinţe obsesiv-compulsive, a unei dorinţe de dominare şi a unei rigidităţi evidente.

                Desigur că e importantă şi nuanţa pe care noi o dăm acestui cuvânt, care oscilează în limite destul de largi, de la imperativul „TREBUIE cu necesitate” la mai acceptabilul înlocuitor care spune că „AR FI BINE SĂ”, fără a fi însă obligatoriu sau strict necesar.

                De fapt, la o analiză atentă, descoperim că nimic nu trebuie cu necesitate! FLEXIBILITATEA noastră constă tocmai în a accepta acest fapt. Într-o lume instabilă, schimbătoare, şi extrem de imprevizibilă, a rămâne ancorat în trecut, şi a fi blocat în convingeri rigide, e echivalent cu a fi inadaptat. Devii treptat o adevărată plagă pentru cei din jur, un factor de presiune! Iar dacă ghinionul face să ai şi o funcţie de conducere, ai devenit deja un furnizor de pacienţi pentru medicul psihiatru! Pentru că se vor găsi puţini care să contrazică un TREBUIE impus cu forţa! Şi vor fi foarte mulţi pentru care un TREBUIE impus din exterior devine automat o LEGE şi un mod de funcţionare absolut (rigid, inflexibil şi patologic).

                Sentimentul care predomină la acest tip de personalitate este teama, iar dorinţa autoimpusă de a nu deranja, de a nu supăra, de a nu intra în conflict cu alte persoane are ca efect tocmai acest lucru! Încercând să mulţumeşti pe toată lumea, vrei NEAPĂRAT să faci doar „lucruri bine făcute” (vezi sloganul prezidenţial), şi exagerezi cu nevoia de control, de impunere cu forţa a regulilor. Te temi prea tare că lucrurile ar putea ieşi prost, şi din acest motiv încerci să le controlezi în mod rigid, autoritar şi abuziv. Şi atunci nu au cum să iasă bine. Ţi-e FRICĂ de posibilitatea unor greşeli! Tocmai pentru că eşti convins că lucrurile TREBUIE neapărat făcute perfect! E ca şi când vrei să dormi, nu poţi dormi, şi îţi spui că trebuie să dormi neapărat! Insomnia e garantată!

                Acum, ai conştientizat cum arată duşmanul liniştii tale! Tot ce ai de făcut e să asculţi cu atenţie de unde vine el. Sau mai exact, cine sunt persoanele care îl trâmbiţează asupra ta sau asupra celor din jur sub forma unui „TREBUIE” impus cu forţa. Ei sunt agresorii toxici pe care societatea i-a moştenit de la regimul totalitar! Oameni care se autodistrug lent, dar sigur, trăgând după ei şi contaminând cu toxicitatea lor mentală şi anturajul - subordonaţi, colegi de muncă sau membrii lor de familie. Sau uneori ţări întregi.

                Marea lor majoritate sunt prea rigizi, prea inflexibili şi ancoraţi de mult prea multă vreme în acest tipar mental! Astfel încât vor rămâne ancoraţi în el pentru tot restul vieţii! Şi vor riposta cu maximă agresivitate la orice tentativă de a le atrage atenţia că trăiesc în trecut, într-o lume pe cale de dispariţie, şi că sunt o povară pentru cei din jur.

                Partea interesantă este că acest tipar comportamental, individul obsesiv-compulsiv, a fost considerat ca fiind UTIL de către toate regimurile totalitare, (Fasciste, comuniste, ante sau post-revoluţia din ’89), tocmai datorită capacităţii lor de supunere totală şi necondiţionată! A unei obedienţe duse la extrem, a fricii de superiori, bazată tocmai pe presiunea lui TREBUIE! Pe care ei o acceptă în totalitate, o consideră a fi absolut normală, şi o transmit mai departe, ca pe o ciumă mentală! Contaminându-şi mai întâi propriile familii, şi mai apoi subordonaţii sau colegii de muncă.

                Estimez că va fi nevoie de 3 generaţii pentru a se eradica măcar parţial plaga lui „TREBUIE-vodă”! Şi asta pentru simplul fapt că purtătorii acestui „virus” mental au convingerea că rigiditatea lor, lipsa de flexibilitate, de suflet sau de înţelegere a celor din jurul lor, este totuşi ceva util în lupta lor pentru o existenţă mediocră! Şi că orice sacrificiu uman este admis de dragul unui venit decent sau a unei funcţii nemeritate. Frica lor exagerată îi poate împinge uşor la fapte iraţionale, executarea ordinelor superiorilor fiind un TREBUIE pentru ei. Indiferent cât sunt acestea de ilegale, imorale sau toxice.

                Unul din simptomele care confirmă diagnosticul de personalitate obsesiv-compulsivă este DEPENDENŢA. Existenţa unui astfel de comportament indică o frică ascunsă, şi o nevoie imperioasă de a o vindeca, recurgând la ORICE mijloace, utile sau nu.

                Pentru cei care au îndoieli asupra celor scrise de mine, le reamintesc că avem procente de dependenţi de circa jumătate din populaţia ţării! Cam 20% din români sunt dependenţi de alcool, cam 35 % de ţigări, peste 40% din români prezintă obezitate, din care jumătate sunt dependenţi de mâncare, şi vreo 15-20%  sunt pariori sau dependenţi de jocurile de noroc. Plus că avem o mulţime de dependenţi de muncă, nediagnosticaţi, greu de cuprins în statistici, şi care sunt convinşi că TREBUIE NEAPĂRAT să stea 3-4-5 ore peste program, şi asta zi de zi... (Cu drogurile stăm încă destul de bine, probabil sub 2%, dar recuperăm rapid).

                Nu întâmplător, românii sunt priviţi cu suspiciune de către europeni... Şi asta nu pentru că sunt leneşi, sau că nu muncesc, sau că ar avea pretenţii salariale prea mari! Dimpotrivă, sunt muncitori ieftini, harnici, dispuşi să se sacrifice total pentru angajator (tot în virtutea lui TREBUIE, care denotă obedienţă exagerată), însă gata să izbucnească, să cedeze psihic, să devină imprevizibili! Mai ales atunci când coarda întinsă la maximum de către presiunea continuă a lui „TREBUIE” se rupe brusc... Apar divorţuri violente, bătăi conjugale, gelozie dusă la extrem şi pedepse drastice aplicate partenerei care vrea să plece! Pentru că refuză să se conformeze unui pretins „TREBUIE neapărat să rămâi cu mine, fără să-mi mai pese de părerea ta”.

                Mai devreme sau mai târziu, presiunea continuă a lui „TREBUIE”, starea de tensiune, stresul şi rigiditatea mentală vor duce la uzură prematură, la boli somatice (cu cauze mentale, dar cu simptome fizice dureroase), şi la incapacitate de funcţionare în societate.

                Ce avem de făcut? Programarea Neurolingvistică (NLP) ne spune că schimbând cuvintele, îţi poţi schimba emoţiile, sentimentele, şi multe comportamente nedorite. Practic îţi poţi schimba întreaga viaţă prin schimbarea câtorva simple clişee care te dezechilibrează. Începe chiar azi cu acest „TREBUIE” toxic, şi dă-mi un feed-back (un răspuns) cu părerea ta după câteva zile de observaţii atente.

                Dacă schimbarea frecvenţei folosirii unui singur cuvânt îţi schimbă viaţa, îţi imaginezi ce impact ar avea asupra ta schimbarea treptată mentalităţii tale, şi a zecilor de clişee dezadaptative preluate încă din copilărie care acum te guvernează, pe baza cărora tu acum funcţionezi?

                Un proces de conştientizare şi schimbare durează doar câteva ore... asigurându-ţi liniştea sufletească pe viitor pentru zeci de ani! Ce spui, merită efortul?