Tulburarea psihică nu doare!

          Mai ales în primele faze. Și tocmai în asta constă tragedia ei. Extrem de rar cel afectat o va conștientiza, sau va recunoaște anumite simptome. Pe care le va considera ceva trecător, deranjant sau incomod, fără să aibă motive suficient de puternice ca să ia măsuri!

          De  fapt, simptomul va deranja mai mult persoanele din jur, și va fi suportat mai ușor chiar de către persoana care îl are! Și fiind suportabil, nedureros, aceasta va avea o puternică tendință de a masca, a nega și a ascunde totul. Din teama de a nu fi judecat, stigmatizat, respins, izolat.

          Însă simptomul e doar vârful iceberg-ului, e doar un mesaj care indică prezența afecțiunii. Și existența unor cauze profunde, ascunse în interior! Negarea unui simptom este echivalentă cu negarea de către un șofer a aprinderii beculețului roșu la bord. Șoferul poate scoate becul de la locul lui, pretinzând că acesta nu mai arde, și deci problema este ca și rezolvată!

           Afecțiunile psihice apar uneori discret, și debutează cu simptome ușor suportabile. Poate fi o stare de tensiune, de agitație, de disconfort, și treptat, pe nesimțite, se instalează și insomniile, temerile, gândurile negre. Culminând cu tensiuni interioare extreme, care duc treptat la afecțiuni fizice cu origine necunoscută. Pot să apară în timp stări disfuncționale severe, senzații de sufocare, bătăi de inimă neregulate și puternice, respirație precipitată sau chiar leșin. Iar investigațiile medicale să arate că organismul este fizic sănătos!

          Nu toate afecțiunile psihice sunt grave, cele mai frecvente fiind tulburările de comportament cauzate de percepția eronată a realității. De fapt, cam toți suntem afectați de acestea! Fără excepție! Diferă doar gradul în care deformăm realitatea, și nivelul la care conștientizăm acest fapt. Fiind importantă și toleranța celor din anturajul nostru la subiectivitatea noastră!

          Lipsa de informație ne face adesea să apreciem greșit unele afecțiuni, să le minimalizăm și să nu luăm nici o măsură ani la rând. Iar semnalul cel mai clar care ne indică prezența unor comportamente disfuncționale la propria persoană este atitudinea celor din jur. Pe care o percepem eronat, o respingem sau o luăm cel mai adesea drept un atac la persoană!

               Comportamentele disfuncționale generate de tulburările de comportament tind să fie considerate rea voință sau lipsă de bun simț! Alcoolismul, fumatul sau jocurile de noroc, și în general dependențe periculoase și autodistructive, sunt privite și etichetate ca fiind doar vicii, comportamente nedorite, cauzate de lipsa ambiției sau a bunului simț. Deși ele vin ca mecanism puternic de a încerca rezolvarea unor tensiuni majore și conflicte interioare latente,  a căror rezolvare presupune introspecție, autocunoaștere și ghidare din partea unui specialist în gestionarea și tratarea dependențelor.

               Impunerea unui comportament diferit, mai acceptabil de către anturaj, prin voință și abstinență, va fi dificilă și mai ales temporară, atâta timp cât cauzele sufletești subconștiente, ascunse, vor continua să își exercite influențele.  Singura persoană care le poate rezolva este tocmai cel care le rulează și le neagă! Iar pentru a ieși din faza de negare, fiecare din noi are nevoie de un ghid exterior, care poate să observe lucrurile obiectiv, și să ne permită să le scoatem la lumină.

               Iar observațiile celor din familie, colegi sau prieteni, anturaj în general, vor fi respinse, contracarate și negate cu prioritate, din dorința de a păstra ascunse în continuare traumele, fricile și tensiunile pe care noi le-am izolat acolo.

                 Soluțiile sunt clare, vin doar din interior, și presupun mult curaj și acceptare a adevărului, singurul capabil să ne elibereze. Prin acceptarea faptului că ne mințim singuri, și că izolăm problemele sufletești ascunzându-le undeva în străfundurile minții subconștiente, sperând că astfel vor dispare, putem face primii pași spre ameliorare. E ca și cum mi-aș ascunde gunoiul sub covor, și m-aș minți că el nu se împute, mirosul infestând apoi toată casa...

              Această autoadministrare de minciuni protectoare este prima etapă din reprimarea și acumularea tensiunilor, frustrărilor și sentimentelor negative. Și acceptarea adevărului e primul pas spre pregătirea ta pentru eliberare, pentru a găsi soluții reale. Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera (Ioan 8:31,32 ).