Ție îți place riscul?

               Ca națiune, românii au fost antrenați să se refugieze în zona de confort, să doarmă liniştiți (cum le spunea reclama la FNI), şi să-i lase pe alții să lucreze pentru ei. Cu alte cuvinte, să nu-şi asume riscuri inutile sau responsabilități.  Astfel că puterea lor de a merge înainte, de a se dezvolta, de a avansa şi a creşte apare mai lent. Ecuația e foarte simplă, avem trei zone: Una de confort, una de risc şi a treia de succes. Pe care le-aş putea descrie mai simplu printr-o cunoscută metaforă cu largă răspândire pe internet:

                Pe malul drept al unui râu se afla o livadă îmbelşugată, verdeață şi multă bogăție. Foarte puțini oameni trăiau acolo, în bunăstare şi linişte. Pe malul stâng era sărăcie lucie, deşert, pietriş, şi nu creştea nimic. Mulți oameni îşi duceau cu greu zilele încercând să supraviețuiască acolo, luptându-se unii cu alții pentru hrană. Cei de pe malul drept le făceau semne, îi chemau şi pe ceilalți să li se alăture, însă aceştia refuzau să traverseze râul. Apa era foarte lată, şi curenții te puteau îneca. Era prea riscant să traversezi! Foarte puțini din cei de pe malul stâng, cei mai disperați, doar ei, încercau să traverseze. Constatau că apa abia le ajungea până la genunchi, şi apoi regretau toată viața că nu au traversat mai devreme.

                Plastic vorbind, malul stâng e zona de confort, în care te simți în siguranță (una relativă, poți să mori de foame, dar măcar nu trebuie să intri în apă, unde există riscul să te îneci), râul şi traversarea lui sunt zona de risc, şi malul drept, zona de succes, la care se poate ajunge numai traversând zona de risc. Astfel că selecția celor care trăiesc bine se face simplu, CURAJUL traversării zonei de risc făcând diferența.

                Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, spune clar, într-o lume în care lucrurile se schimbă realmente foarte rapid, singura cale garantată pentru a da greş este să nu îţi asumi nici un risc.

                Lipsa curajului presupune să te opreşti, să stagnezi, să stai pe loc, să te refugiezi într-o falsă siguranță. Refuzând să îți asumi un risc, o responsabilitate. Iar alegerea riscului însemnă curaj, şi asumarea responsabilității şi a unei doze de risc imposibil de calculat, dar care în final se dovedeşte a fi mult mai mică decât FRICILE neîntemeiate şi PRESUPUNERILE celor ce nu erau dispuşi să îşi asume responsabilitatea progresului personal.

                La fel se petrec lucrurile şi în domeniul dezvoltării personale, stagnăm din FRICĂ, sau riscăm doar la DISPERARE, când simţim că s-a umplut paharul, şi nu mai avem de ales. Ne lipseşte cel mai adesea CURAJUL de a ne asuma RESPONSABILITATEA propriului succes, dar în situaţiile limită, resursele de curaj apar de undeva, şi declanşează procesul de salvare a sufletului nostru. Aşa devenim hotărâţi să începem un nou drum, numit dezvoltare personală. Şi începem să acţionăm practic.