De ce suntem orientaţi spre eşec şi nefericire?

                Eşecul şi nefericirea tind să devină pe zi ce trece regula, şi nu excepţia, cum ar fi normal. Pare a fi la români o tendinţă naţională, şi parcă şi o orientare deliberată către negativ!

                De fapt, nefericirea este doar o consecinţă a tendinţei noastre de a ne refugia în zona de confort, de a fi prizonierii

non-activităţii, a ideii de conservatorism, a reticenţei la orice schimbare.

                Motivele sunt simple, orice schimbare e incomodă, şi presupune un efort, un disconfort, o anumită cantitate de durere. Ori noi, ca naţiune, am suferit mult, şi EVITAREA DURERII este unul din scopurile noastre.

                Deşi suntem conştienţi că o anumită cantitate de durere suportată pe termen scurt duce la un câştig substanţial pe termen lung, există reticenţe serioase în a acţiona în acest sens. Orice persoană orientată spre EVITAREA DURERII va evita cu această ocazie şi progresul, deoarece acesta presupune din start o perioadă oarecare de renunţări, de sacrificii, de durere. Ori dacă noi gândim pe termen scurt, şi vrem câştiguri imediate, e puţin probabil să mai fim tentaţi de a amâna recompensele, şi de a accepta o durere moderată pe termen scurt.

                Persoanele orientate spre CĂUTAREA PLĂCERII vor suporta mai uşor sacrificiile, durerea pe termen scurt, deoarece sunt conştiente de beneficiile pe termen lung, şi sunt obişnuite cu ideea amânării recompensei.

                La fel stau lucrurile şi cu procesul de DEZVOLTARE PERSONALĂ. Deşi este o resursă extraordinară şi singura care îţi permite să îţi accesezi potenţialul latent al minţii tale, puţini români au curajul să o acceseze. Învăţarea presupune durere, renunţare, efort. Sau cel puţin asta cred cei trecuţi prin liceu şi printr-o facultate, care şi-au creat deja o repulsie faţă de profesori, teze, examene, verificări, sesiuni. Au suportat atunci numeroase emoţii, profesori imposibili cu pretenţii aberante, şi obţinerea diplomei de bacalaureat sau a celei universitare a însemnat uneori pentru ei o adevărată traumă. Şi din acest motiv refuză orice alt progres, şi orice sistem care presupune un nou proces de învăţare. Confundă procesul supradimensionat de memorare mecanică, obligatoriu cândva, cu cel de experimentare, de asimilare în mod foarte plăcut a unor cunoştinţe practice şi realmente utile, care necesită doar câteva ore lunar! Cu alte cuvinte, dacă m-am ars deja în ciorbă, suflu şi în iaurt!

                Frica de durere, evocarea traumelor din trecut, şi angoasa faţă de posibilitatea (improbabilă) a repetării lor, sunt factorii care te fac reticent la progres, şi te menţin într-o confortabilă ignoranţă, menită să te menţină în starea de contribuabil naiv şi uşor de manipulat de către orice entitate interesată - fie ea forţă politică sau companie multinaţională.

                Pe de altă parte, şi procesul de DEZVOLTARE PERSONALĂ este adesea înlocuit cu diverse surogate, din motive pur mercantile, de către diverşi traineri lipsiţi de experienţă, orientaţi doar către profit imediat, pe termen scurt, şi pregătiţi de marketeri profesionişti. Astfel că DEZVOLTAREA PERSONALĂ autentică este înlocuită cu literatură motivaţională, materiale scrise, audio sau filme, care pot fi utile numai în procesul de pregătire, dar care nu înlocuiesc procesul de ÎNVĂŢARE, de COMUNICARE INTERUMANĂ eficientă.

                La fel cum şcoala de şoferi presupune acţiunea concretă de a urca la volan şi de a conduce sub supravegherea unui instructor, şi nu doar să citeşti legi, sau să completezi corect chestionare, tot aşa procesul autentic de DEZVOLTARE PERSONALĂ înseamnă să trăieşti acţiunea, să înţelegi mecanismele şi mai ales să experimentezi pe pielea ta anumite tehnici care îţi facilitează accesul la resursele minţii tale subconştiente. Fapt care se întâmplă doar în prezenţa unui ghid spiritual, terapeut, life coach competent, capabil să personalizeze cursul şi să îl adapteze integral personalităţii tale. Orice alt studiu înseamnă doar pregătire teoretică, şi acumulare de cultură generală, şi nicidecum nu poate fi numit proces de DEZVOLTARE PERSONALĂ.