Monolog de psiholog!

-          Nu am nevoie de psiholog! Eu sunt om normal, raţional, doar nu sunt eu nebun! (Doar confunzi medicul psihiatru cu psihologul... o primă dovadă că trăieşti deja în lumea ta, a prejudecăţilor şi a ideilor preconcepute).

-          Dacă eu sunt fericit? Păi cum să fiu eu fericit, tu nu vezi că NIMENI nu e fericit? (Încă o prejudecată... chiar nimeni din cele 7 miliarde?).

-          Şi dacă sunt împlinit profesional? Nu sunt, tu nu vezi că TOŢI angajaţii sunt prost plătiţi? (Eu nu te cred, nici măcar nu mă fac că te cred, şi nici măcar tu nu crezi ce afirmi).

-          Am studii, am diplome, ştiu multe, dar posturile bune sunt DATE ÎNTOTDEAUNA altora, pe pile. (Doreşti ŞI de la mine o confirmare a faptului că a aştepta să ţi se dea este cel mai adesea o strategie păguboasă?!).

-          Dacă am relaţii armonioase cu cei din jur? Cum să am, nu vezi ce rea e TOATĂ lumea? (Vedem deseori doar propriile proiecţii, cu alte cuvinte, ce suntem aia observăm mai uşor la alţii).

-          Dacă îmi place viaţa mea? E mizerabilă! Doar TREBUIE să muncesc din greu pentru o pâine. Asta mă face nefericit. (Chiar crezi că trebuie asta neapărat? Sau doar tu nu ai găsit alte soluţii, şi ai ALES asta?)

-          Dacă mă poţi tu ajuta? Cum să mă ajuţi, vorbind cu mine? Asta poate face oricare din prietenii mei, la un pahar… (Da, oricine poate vorbi cu tine, însă contează mult şi ce anume îţi spune, şi dacă în loc să te ghideze spre a vedea lumea aşa cum este, te afundă şi mai mult în concepţiile tale fataliste, spre dialogul tău interior negativ despre lume).

-          Dacă mă enervez necontrolat? Mi se întâmplă, dar asta e ceva normal. TOATĂ LUMEA se enervează... (Şi creşterea nivelului de autocontrol emoţional îţi strică?)

-          Soţia/soţul nu mă respect, îmi vorbeşte urât, mă înşală… (Dar tu te respecţi măcar pe tine însuţi?Cât despre respect oferit altora...)

-          Relaţia mea cu copiii mei? Păi sunt răi, nerecunoscători, refuză să stea de vorbă cu mine şi nu mă ascultă atunc când încerc să le SPUN EU cum ar trebui EI să-şi trăiască viaţa LOR! (Nu mă mir, nevoia ta de control e nedorită, mai ales dacă ai concepţiile de acum 30 de ani pe care le predici ca fiind adevăruri absolute).

-          Eu citesc mult, merg la conferinţe, ştiu multă teorie, la ce bun să mai fac dezvoltare personală? (Dacă mergi la cursele de Formula 1 ca spectator, la ce îţi mai trebuie carnetul de conducere? Doar ştii deja totul despre maşini, şi poţi deja conduce... sau nu?)

-          Dacă sunt capabil să fac alegeri corecte? Să iau decizii rapide şi ferme? Cine mai ştie azi cum e bine? Nu am de unde să ştiu ce surprize ne rezervă viitorul! (Sau pe capacitatea ta de a prevedea acest viitor, bunăstarea şi fericirea, prin atenţia acordată alegerilor pe care tu le faci în prezent).

-          Dacă am vise, planuri, obiective, scopuri importante în viaţă? Păi nu vezi că în ţara asta nu merge NIMIC, şi că NIMENI nu are succes? (Depinde unde mă uit. Dacă mă uit doar la tine, mai că îmi vine să te cred.)

-          Dacă vreau succes în viaţă? Aş vrea, sigur că vreau, dă-mi soluţia-miracol chiar acum, NU AM TIMP să pierd cu poveşti. O vreau repede. (De ani de zile rulezi în fiecare minut convingeri false, dialoguri interne negative, obiceiuri păguboase, şi acum vrei să te schimbi într-o secundă? Brusc nu mai ai timp să lucrezi asupra ta?)

-          Crezi că pierd eu vremea să fac 10-20 de şedinţe cu tine? Sunt o grămadă de bani, mai bine fac o excursie de un week-end pe banii ăştia. (Dacă de dragul unor plăceri de moment, trecătoare,  eşti dispus să suferi toată viaţa de acum încolo, să porţi poveri emoţionale apăsătoare, să trăieşti în stres continuu... e alegerea TA).

-          Mi-ar plăcea să încep să mă dezvolt, să aflu mai multe despre mine, să înţeleg cum funcţionez, să descopăr tainele minţii umane, să-mi elimin blocajele mentale care mă ţin pe loc, DAR deocamdată... (Dar pentru asta e nevoie să îţi DOREŞTI asta cu adevărat, şi să faci un real EFORT în acest sens. Altfel, vei rămâne la nivelul la care eşti acum. Creşterile de orice fel nu apar din senin, nu sunt rezultatul unui noroc, ci sunt de regulă rezultatul unei efort conştient).