Diferenţa dintre mediocritate şi succes!

               Cum mă poţi tu ajuta pe mine să trec peste greutăţile vieţii, să-mi rezolv unele probleme, să fiu mai încrezător în viitor, şi să am mai mult curaj? Teoretic, te pot ajuta foarte mult. Îţi ofer pe tavă experienţa mea de viaţă, pregătirea mea făcută cu unii dintre cei mai performanţi traineri din lume, şi o mulţime de tehnici moderne de psihologie aplicată, validate ştiinţific şi experimentate cu succes de milioane de persoane. Ai la dispoziţie volumul de informaţie cuprins în sute de cărţi de dezvoltare personală, explicate pe înţelesul tuturor, plus metode simple de aplicare practică a tehnicilor respective, la care adaug ghidarea mea personalizată, adaptată special personalităţii tale şi necesităţilor tale de moment.

            Şi totuşi, pot ajuta foarte puţine persoane. În life-coaching e exact ca şi la sport. Cel mai bun antrenor de tenis din lume nu te poate ajuta să devii nici măcar campion judeţean la tenis dacă:

-          Nu eşti foarte pasionat de tenis

-          Eşti foarte comod

-          Nu rezonezi cu antrenorul, cu ideile lui şi cu modul lui de lucru

-          Preferi să faci orice altceva decât să joci tenis

-          Crezi că antrenorul va juca în locul tău la competiţii

-          Timpul alocat antrenamentelor tale este inexistent

-          Efortul tău este minim, deoarece mereu ai alte priorităţi

-          Înlocuieşti antrenamentul din teren cu lectura din fotoliu

-          Speri ca toate antrenamentele de top să fie gratuite pe viaţă

            Exact la fel este în orice domeniu, IMPLICAREA TA, concentrarea pe SCOP, pe obiective, performanţă şi succes sunt determinante.

            Pentru a obţine performanţe reale, e nevoie de o SELECŢIE severă a candidaţilor. Mulţi sunt pasionaţi de tenis, le place să urmărească meciurile, şi au citit o mulţime de cărţi despre cum să joci tenis cât mai bine. Însă nu au pus niciodată mâna pe rachetă. Ei nu sunt jucători, ci admiratori, şi atât.

            Însă în dezvoltare personală viaţa te obligă, oarecum, să te îndrepţi spre performanţă. Nu mai e loc de mediocritate! Eşti la maraton, ori alergi, ori abandonezi. Nu te poţi opri pur şi simplu pentru că nu ai chef să mai alergi! Şi atunci, faci o ALEGERE. Iei o deizie fermă. Pui suflet în această alergare, te antrenezi temeinic, şi îţi iei un antrenor, cu gândul la performanţă, sau te deplasezi şi tu la grămadă cu mulţimea, pe principiul că dacă ei pot, trebuie să poţi şi tu. Un „trebuie” forţat, dureros, şi rareori suficient.

            Ca antrenor, aleg şi eu prioritar persoanele care au şanse. Care în primul rând, îşi DORESC performanţa. Este criteriul esenţial, fără de care nici o metodă nu va funcţiona.

            Şi unele abilităţi native sunt necesare, în dezvoltare personală contează să ai un grad de inteligenţă peste medie. Însă deseori o inteligenţă aflată doar puţin peste medie este deja suficientă pentru performanţă!

            Restul calităţilor, cum ar fi curajul, stima de sine, optimismul, buna dispoziţie, autocontrolul, capacitatea de a face faţă cu succes stresului, se pot dobândi în cadrul procesului de dezvoltare personală. Dar numai de către cei care DORESC mai mult de la viaţă şi fac un efort conştient în acest sens. Restul rămân la nivelul de simpli cititori. (Daniel Moiş – trainer, psiholog & life-coach)