Sănătatea ta mentală şi contactul tău cu realitatea obiectivă

              Primul semn al deteriorării stării de sănătate mentală a unei persoane (uşor de observat din exterior de către oricine) este ruperea de realitate. Delirul, halucinaţia, deformarea PERCEPŢIEI unor lucruri sau fenomene, ne duc la gândul că o persoană poate avea probleme de acest gen. Şi da, este un indicator important. Cu cât o persoană se rupe mai mult de realitate, cu atât deformează mai mult propriile perspective. De aceea psihologii afirmă adesea că nu contează atât de mult realitatea, cât mai ales PERCEPŢIA TA asupra ei.

            Însă ciudat, dar deformarea realităţii este întâlnită şi la persoanele sănătoase clinic!Un anumit grad de subiectivism este ceva obişnuit, în special în lumea civilizată. Acelaşi lucru, obiect, fenomen, poate fi văzut de observatori diferiţi, şi interpretat DIFERIT de către fiecare dintre ei. Prelucrat prin prisma PREJUDECĂŢILOR proprii, a modelelor educaţionale, a stilului de viaţă, a modelului parental, a credinţelor şi convingerilor proprii.

            Dacă 10 persoane primesc sarcina de a desena o hartă a unui oraş, folosind ca resursă doar propria memorie, vom avea surpriza să primim 10 hărţi complet diferite una de alta! De parcă ar fi vorba de oraşe diferite! Mai mult, nici una din hărţi nu va fi fidelă oraşului desenat, existând un mare grad de subiectivism, de deformare a realităţii în fiecare din desene! Harta nu e teritoriul – se afirmă în Programarea Neuro-Lingvistică (NLP). Astfel, devenim conştienţi că şi persoanele clinic sănătoase deformează destul de consistent realitatea, filtrând unele lucruri prin prisma propriei percepţii, memorii, abilităţi de redare, şi perspective educaţionale.

            Însă rareori suntem conştienţi de aceste deformări subiective, fiecare dintre desenatori fiind convins în primă fază că harta lui este cea mai fidelă, cea mai corectă, şi de fapt singura cu adevărat obiectivă! E nevoie să se pună una lângă alta harta desenată de tine, şi o hartă tipărită profesional, sau o fotografie din avion a oraşului, pentru ca tu să realizezi diferenţele enorme dintre realitatea OBIECTIVĂ şi realitatea TA, proprie şi personală. Pe care, fără să vrei, şi mai ales fără să ştii, ai deformat-o substanţial! Mai mult, ai refuzat, în primă fază, să ACCEPŢI că ai putea greşi atât de mult în aprecierea realităţii obiective!

            Fără să fii bolnav, fără să ai halucinaţii sau delir, tu totuşi trăieşti în lumea TA, într-o lume uşor diferită de realitate. Într-o lume pe care tu ai creat-o doar în mintea ta, refuzând să accepţi adevărul altora, sau lucruri uşor vizibile, însă greu de acceptat pentru tine, prin prisma a ceea ce tu deja ştiai!

            Suntem disonanţi, adică credem cu tărie în ceea ce DEJA ŞTIM, deşi ceea ce vedem este uneori complet diferit! Şi atunci refuzăm să acceptăm realitatea obiectivă, neconcordantă cu prejudecăţile noastre, mult mai puternice şi temeinic ancorate în sistemul de valori al zonei noastre de confort. Aşa că greu ne vom schimba punctul de vedere moştenit din trecut, în ciuda tuturor evidenţelor.

            Doar un accident, un şoc major, o suferinţă prelungită şi greu de suportat ne poate determina să ACCEPTĂM că falsificăm realitatea, şi că organismul nostru nu mai poate suporta propriile minciuni pe care ni le repetăm la infinit în dialogul nostru interior. Abia atunci avem de ales: Să redevenim AUTENTICI, sinceri cu noi înşine, sau să suferim tot mai mult, îmbolnăvindu-ne psihic din interior. Tu ce alegi?

(Daniel Moiş – trainer, psiholog, life-coach)