Atât e nevoie să conştientizezi! Tu eşti mult mai puternic decât crezi, şi ai toate resursele să îţi atingi scopurile. Cu condiţia să fii capabil să te concentrezi pe ele.
Altfel, vin o mulţime de distrageri, care tind să îţi răpească bucăţele din atenţia ta, pe care o dispersează în cele patru vânturi. Descoperi curând că da, poţi să faci, teoretic, o mulţime de chestii în folosul TĂU, dar practic faci cu totul şi cu totul ALTE chestii, orientate, culmea, tocmai în direcţia intereselor... ALTORA.
Secretul este să fii capabil să şi OBSERVI acest lucru atât de mărunt, nesemnificativ, asemănător ca funcţionalitate şi cauzalitate cu un cui în cauciucul unui automobil. Însă rareori suntem capabili să observăm lucrurile mărunte de genul ăsta, fie şi pentru faptul că avem convingerea fermă că ele nu sunt acolo.
Capacitatea ta de a orienta, de a direcţiona corespunzător ATENŢIA ta către propriul tău interes, către scopurile tale, este fundamentală.
Nu vor reuşi să-şi atingă scopurile proprii cei care se lasă uşor influenţaţi, luaţi de val şi direcţionaţi pentru servirea intereselor altora. Mă uit la valul de maifestanţi din stradă, plini de frustrări, furie, resentimente. Şi de revendicări unele mai bizare ca altele. Meritocraţie, guvern de oameni cinstiţi (ar fi primul din isoria democraţiei mondiale), confiscarea averilor corupţilor, eliminarea corupţiei (nemţii, francezii şi englezii, cu democraţii de secole, nici nu visează la aşa ceva, dar noi le vom fi exemplu demn de urmat), dizolvarea partidelor politice şi a parlamentului, ca instituţii inutile... şi alte aberaţii scornite pe reţelele de socializare, de către vreo 10-15 postaci bine plătiţi, şi aruncate ca momeală naivilor.
Nu e nevoie să citeşti viitorul, ca să prevezi că lucrurile vor rămâne exact la fel, adică noul guvern va fi tot o clică flămândă, pusă pe furat, şi legile vor rămâne la fel de ambigue, neclare, interpretabile, şi mai ales nu se vor aplica, deorece sunt oricum prea restrictive şi deja împiedică masiv economia să funcţioneze... Dar oamenii din stradă strigă, cer, şi simulează că iau în serios ceea ce fac (profesioniştii din serviciile speciale, nu prostimea manipulabilă).
Important e să rămânem naivi, să le facem jocul, să-şi atingă ei scopurile... şi viaţa merge mai departe. Protestatarii de ocazie învaţă încă o lecţie, şi descoperă ce inutilă şi naivă a fost lupta lor (un singur pluton de jandarmi, cu câteva grenade cu gaze lacrimogene, i-ar fi dispersat în doar câteva minute). Apoi, odată risipită iluzia vreunei victorii măcar parţiale împotriva sistemului corupt, vor începe să se trezească la realitate, şi să se concentreze mai departe pe viaţa LOR, proprie şi personală, pe care sunt oricum condamnaţi să o ducă ÎN INTERIORUL acestui sistem, bun sau rău, democratic şi corupt totodată, şi din care nu avem cum să mai ieşim, decât cu preţul unei crize economice de proporţii.
Uneori, avem nevoie de iluzia schimbării, să vedem cu ochii noştri că pleacă Tanda şi vine Manda, şi viceversa, din 4 în 4 ani, ca să înţelegem adevărata noastră dimensiune privită la nivel planetar. Apoi să ne punem pe treabă, şi să ne concentrăm pe propria persoană, pe propria muncă, pe propriile noastre scopuri. Şi să începem schimbarea din INTERIOR, de la propria persoană, pentru că este singurul loc în care suntem (mă rog, ar fi bine ca măcar acolo să fim) capabili să coordonăm corect lucrurile.
Dar atâta vreme cât în interiorul nostru e haos, câtă vreme noi înşine, la nivel de individ, avem serioase probleme financiare, sentimentale, relaţionale sau profesionale, e de-a dreptul caraghios să ne erijăm în mari reparatori ai democraţiei, lăsându-ne manipulaţi emoţional în mod grosolan prin intermediul sloganelor şi emisiunilor de televiziune regizate mai ceva ca filmele artistice.
Cu cât eşti mai instabil emoţional, mai frustrat şi mai uşor de impresionat de manipulatori, şi cu cât capacitatea ta de autocontrol a emoţiilor tale negative este mai puţin antrenată, cu atât vei fi mai uşor de dirijat de către ALŢII spre direcţia dorită de ei, şi cu atât mai mult vei neglija interesele TALE, proprii şi personale.
Sunt perfect de acord că puterea politică nu există în România, că suntem conduşi de o şleahtă de infractori analfabeţi cocoţaţi la putere prin mijloace neortodoxe, care nu vor abandona ciolanul nici dacă iese toată ţara în stradă. Însă privesc lucrurile la rece, obiectiv, fără emoţii care să mă determine să gândesc diferit. Fără să acţionez măcar o secundă împotriva propriilor mele interese, doar pentru că mi-o cere vreun robot cititor de la TV.
Ştiu că soluţia este de jos în sus, de la progresul individual al fiecăruia dintre noi, şi nicidecum de la vârf, care va rămâne captiv pentru eternitate într-un sistem mondial corupt şi disfuncţional. Şi atunci acţionez asupra mea, pregătindu-mă să fac faţă situaţiilor cât mai diverse, să fiu echilibrat emoţional, să ştiu cât mai mult despre profesia mea, şi să ajut cât mai multe persoane să meargă pe acelaşi drum. Fără să fie nevoite să iasă, inutil, în stradă, la cererea vreunui manipulator.
Comentarii