INVINGEM STRESUL 

Îţi permiţi un antrenor personal?

/ by Daniel Mois / Nu sunt comentarii!

                În sport, orice sportiv care se respectă are antrenor. În viaţă, puţini au curajul să recunoască deschis că un expert din exterior face minuni, şi că sprijinul acestuia e o necesitate, şi nicidecum un lux!

                Cei care au experţi, şi se bazează pe sfatul lor, sunt de regulă managerii. Toţi managerii firmelor mari, de succes, se înconjoară de specialişti, le delegă din sarcinile lor, şi se bazează pe expertiza lor profesională. Omul-orchestră nu mai are azi succes! Managerul care conduce cu mână de fier, şi ia SINGUR toate deciziile, va claca repede. Succesul azi înseamnă muncă în echipă, iar alcătuirea echipei cu profesioniştii potriviţi este reţeta performanţei! Şi probabil singura!

                Însă toţi vrem succes! Chiar şi la nivel individual! De ce trebuie să fiu director de firmă, cu imense responsabilităţi, ca să îmi doresc succes şi performanţă? Dacă sunt un mic antreprenor, sau doar o persoană care îşi doreşte independenţa financiară, oare nu am de înfruntat exact aceleaşi probleme? Oare nu sunt la fel de copleşit ca un manager de multinaţională de aceeaşi legislaţie stufoasă, de schimbările imprevizibile, de graba zilnică? Oare nu am de înfruntat stresul, comportamentul unor funcţionari indolenţi sau incompetenţi? Oare nu am nevoie pentru a fi performant de efortul comun al unei echipe?

                Secretul succesului constă şi în SINERGIA grupului. În efortul comun al unei echipe. În punerea în comun a efortului mai multor persoane, pentru atingerea unui scop asupra căruia ne concentrăm.

                Şi atunci, dacă ai un scop iniţial prea mare pentru puterea ta, se justifică atragerea unor experţi independenţi, din exterior, care să te sprijine? Dar dacă ei te pot ajuta la gestionarea eficientă a propriilor tale forţe?

                Coachingul tocmai pe asta se bazează, pe faptul că tu ai abilităţi în stare LATENTĂ, ascunse, sau pur şi simplu încă nedescoperite. Şi care aştaptă să fie scoase la lumină.

                Noi folosim în mod natural doar o mică, foarte mică parte din resursele de care dispunem, şi pe care obişnuim să le scoatem la lumină numai în situaţiile de criză. La fel cum un bolid cu 200 de cai putere circulă prin oraş cu 50 de kilometri la oră, la fel şi noi accesăm în mod obişnuit doar STRICTUL NECESAR pentru rutina vieţii de zi cu zi.

                Pentru a accesa şi restul de resurse sunt necesare două condiţii importante, adică o CRIZĂ EXISTENŢIALĂ majoră, în care începem să realizăm propriile blocaje mentale, şi o DORINŢĂ de a le depăşi, una fierbinte, fermă, de neclintit. Abia această dorinţă ne determină să depăşim uneori un prim blocaj, şi să ACCEPTĂM nevoia noastră reală de AJUTOR UMAN SPECIALIZAT din exterior.

                Ştim că totul depinde de noi, şi că singuri vom răzbi, însă abia dacă suntem conştienţi, uneori, că e întotdeauna nevoie de un observator uman extern care să ne determine mobilizarea MAXIMĂ necesară pentru a scoate la lumină resursele interioare latente.

                Avem curajul să îi cerem sprijinul? Depinde şi de preferinţele personale. Preferăm victoria în echipă, sau eşecul în singurătate?

 



Comentarii

Adaugare comentarii

*

*

*