Ai abilităţi reale de lider?

          Studii de ultimă oră din SUA arată clar, influenţa educaţiei şcolare asupra abilităţilor de lider pare a fi nesemnificativă. Sau chiar nulă! Liderii adevăraţi nu sunt cei educaţi cognitiv, conştient, prin acumularea de informaţie academică, tehnică! Ci oamenii empatici, capabili să cunoască alte persoane, să le asculte, să ia decizii corecte în funcţie şi de sentimentele lor, puse în balanţă cu deciziile raţionale.

                Şi totuşi, învăţământul academic rămâne încă în aria lui pur tehnică, utilă cândva pentru a transforma oamenii simpli, de la ţară, în muncitori alfabetizaţi, apţi pentru a se integra în uzine, în producţie.

                Testările şi experimentele făcute în organizaţii, de către savanţi, arată clar: Abilităţile liderilor sunt de natură emoţională, intuitivă, creativă, strategică, decizională, şi nu se poate identifica o legătură dintre acestea şi mediul academic, universitar, axat pe acumularea de informaţie!

         Unele capacităţi esenţiale, cum ar fi autocontrolul, viteza de decizie, corectitudinea alegerilor făcute sub presiune, curajul asumării unor riscuri, se îmbunătăţesc rapid numai prin învăţare non-cognitivă, experienţială. Prin experimentare, prin joc, şi interacţiune interumană. Orice altă metodă folosită în universităţi, studiul, examenele sau acumularea de noi informaţii tehnice este inutilă în acest sens.

                  Creierul nostru emoţional este diferit, are alt limbaj de programare, şi învaţă experimentând. Nivelul lui academic este redus, apropiat de cel al animalelor, şi chiar înţelegerea limbajului raţional este destul de limitată. Însă alte limbaje, instinctive, relaţionale, îşi au sediul acolo. Abilitatea de a-ţi înţelege propriile emoţii şi de a controla propriile tale reacţii este mult mai importantă decât cunoaşterea unor amănunte pur tehnice despre un utilaj! Mai mult, dacă reuşeşti să te observi cu atenţie, să te cunoşti bine, şi să înţelegi modul TĂU de funcţionare, vei reuşi mult mai uşor să empatizezi, adică să înţelegi şi alte persoane, modul lor de gândire, şi cauzele reacţiilor lor. Astfel, le vei putea coordona mult mai uşor de pe poziţii de management, şi vei reuşi să o faci comunicând armonios! Cu alte cuvinte, dacă vei înţelege alte persoane (cunoscându-te mai întâi pe tine) îţi va fi mult mai uşor să te faci înţeles şi tu de către acestea!

                Ştim deja aceste lucruri, dar în virtutea inerţiei predăm în continuare în universităţi cursuri de management clasice, sub forma informaţiei brute. Profesorii care le predau au deja doctorate şi ani de experienţă la catedră, însă mulţi vor rămâne pe viaţă prizonierii tiparelor lor comportamentale, şi a rutinei.    

                Doar unii studenţi mai dezgheţaţi se întreabă:  Cum poate un profesor ANGAJAT, plătit ca salariat, aflat în poziţia eternă de subordonat, să-mi predea mie cursuri de management sau leadership? Cum mă poate învăţa o persoană subordonată, aflată la baza piramidei să devin lider, aflat în vârful ei? Pentru că aici e vorba de atitudini, de mentalităţi, care au un impact major asupra poziţiei cuiva într-o structură organizaţională.

                Pentru a deveni antreprenor, patron de firmă, persoană axată pe independenţă organizaţională şi financiară, avem nevoie în primul rând de modele, de exemple vii. Care să ne încurajeze, să ne stimuleze, să ne ghideze către succesul dorit. Pe care să le copiem, imităm, modelăm, şi să le urmăm cu entuziasm! Şi mai puţin de uniformizarea şi devalorizarea sistematică pe care sistemul de învăţământ axat pe evitarea greşelilor o oferă în acest moment.

                Un lider adevărat are ca atitudine principală orientarea către succes, către performanţă, către relaţionare interumană eficientă, către identificarea soluţiilor optime şi a luării unor decizii rapide şi corecte. Nicidecum de focusarea pe evitarea greşelilor, pe siguranţa locului de muncă şi pe poziţia de subordonat, sau pe obţinerea unor diplome formale, specifică azi profesorilor din mediul academic.

                Atitudinea de lider se obţine prin experimentarea aplicării în practică a unor acţiuni, şi mai puţin pe memorarea şi teoretizarea unor concepte separate, izolate de limitele unor materii academice.

                În Finlanda, de exemplu, se introduc, de anul acesta în şcolile generale, materiile predate interactiv, astfel încât mediul şcolar să fie cât mai natural, mai apropiat de viaţa de zi cu zi, făcând tranziţia de la mediul artificial, izolat de viaţa reală al şcolii clasice.

                În România doar coaching-ul organizaţional autentic oferă, în acest moment, unele elemente disparate de leadership real, adesea combinat cu obositoarele, plictisitoarele şi inutilele prezentări power-point. Încă suntem prozonieri în sistemul de învăţământ preindustrial, deşi am intrat deja de ceva vreme în era informaţiei.

                Aici intervine rolul crizelor economice, singurele capabile să ne readucă la realitate, şi să ne oblige să ne readaptăm la ea, accesând noile forme de învăţare experienţială, bazate pe autocunoaştere, autocontrolul emoţiilor, înţelegerea empatică şi acces la starea latentă de performanţă umană reală!