Eu nu cred în realism!

           Eu nu cred în realism! Am fost întotdeauna un visător, și așa voi rămâne mereu! Tot ce este real în jurul meu, case, blocuri, mașini, străzi, au fost cândva visele unor idealiști ca mine. Simple vise, rumegate, ruminate, resetate și rearanjate, apoi schițate pe hârtie, transformate în proiecte și etichetate cu termene de realizare. Fiecare construcție, obiect real, material, s-a născut, indubitabil, dintr-un vis.

          A fi ancorat puternic în realitate presupune să ai în primul rând o mare capacitate de a visa. Altfel, realismul tău poate fi fals, bazat doar pe niște experiențe subiective, care îți aparțin în totalitate, și care nu reflectă decât realitatea ta, proprie și personală. Pe care o poți generaliza, extinde la scară mare, și crede că este și singura.

          La testele de personalitate, visătorii ies adesea mai bine ancorați în realitate decât realiștii tehnici. Care se rezumă la realități profesionale, la o nișă extrem de îngustă de cunoștințe strict tehnice. Fără prea mare legătură cu lumea diversă în care trăim, ci mai degrabă cu o strânsă conectare la o profesie, un job sau la locul lor de muncă.

           De fapt, realistul nostru e un perfecționist. Preocupat mai mereu să nu greșească, să facă lucrurile cât mai bine. Un angajat conștiincios, bine instruit, și care merge mereu pe evitarea durerii, (mai puțin pe căutarea plăcerii) pe gestionarea greșelilor, pe o precauție în exces. Sentimentul care îl coordonează cu prioritate este frica, și realismul lui este încercarea disperată de a fi mereu în alertă și de a deține un control total al lucrurilor.

Nu are curajul să viseze, să încerce lucruri noi, să spargă tiparele obișnuinței, și să experimenteze ceva necunoscut.  Realitatea îl sperie, și pericolele ei sunt mereu în perspectivele lui. Ele există, și negarea lor ar fi dăunătoare! Ma bine să fim precauți în exces, decât să greșim, sau să fim victimele unor erori. Este un tipar negativist, dezadaptativ, bazat probabil pe experinețe neplăcute din trecut și pe convingerea disfuncțională că ele se pot repeta oricând fără preaviz.

           În opoziție cu realistul, visătorul este mai deschis. Direcția lui este dată de căutarea plăcerii, și este mai puțin preocupat de evitarea durerii, de vreun eventual eșec sau de posibilitatea necontrolabilă a apariției lui. Pare uneori nerealist, însă este un explorator, un deschizător de drumuri, dispus să iasă mai ușor din zona de confort, să încerce lucruri noi, să trăiască experiențe mai speciale. Pentru a accesa curajul de a fi așa, el mai întâi visează, vede cu ochii minții posibilitățile, ocaziile, perspectivele, și apoi începe să își asume unele riscuri, fără a pierde din vedere scopul principal.

           Visele trăite conștient sunt primul pas al creației. Nu poți face un lucru pe care nu îl cunoști, și văzându-l mai întâi cu ochii minții, îți este mult mai ușor să îl schițezi, sau chiar să faci un proiect al lui!

          Ca și life-coach, nu pot să intervin în visele tale, dar te pot face să înțelegi lumea mai bine privind-o cu alți ochi, într-un mod diferit de ceea ce dresajul social ți-a permis să o faci.