Ai şi tu talente latente!

            Ai şi tu talente latente! Însă ai fost dresat (da, dresat!) de societate, şi convins că folosirea acestor talente latente e nedorită, deoarece ar deranja orgoliile altora. Şi ai mai fost dresat să deranjezi cât mai puţin lumea din jurul tău. Să te conformezi lor, şi să te integrezi în mediul în care te afli, oricât ar fi acesta de nepotrivit dorinţelor şi aspiraţiilor tale!

            Ţi s-a băgat cumva în minte că tu TREBUIE (da, cică trebuie cu... necesitate!), să asculţi adulţii, să stai în banca ta (îţi sună cunoscut?), să îţi ţii gura (că vorbesc reprezentaţii tăi politici şi în locul tău), şi să îţi vezi de treaba ta, de jobul tău, şi să fii recunoscător că încă îl ai!

            Ai fost deci dresat să faci acelaşi lucru, zi de zi, repetitiv, la serviciu (cuvânt care vine de la... „serv”, sau de la „a servi”!). Eşti un funcţionar conştiincios, un contabil bun, un jurist, un asistent, medic, maistru, muncitor, profesor sau poliţist, şi îţi vezi de treaba ta. Pe un salariu întotdeauna insuficient. Care refuză să crească odată cu preţurile. Fapt care te face frustrat, sau, dacă e să o spun verde în faţă, de-a dreptul nefericit. Sau adesea chiar disperat.

            De fapt, tu ţi-ai dorit altceva. Cândva, în tinereţe sau adolescenţă, visai să cânţi într-o formaţie, să pictezi, să faci sport sau să fii artist. Pictor, sculptor, sau bucătar de elită, pescar, vânător, fotomodel sau aviator.

            Însă adulţii din jurul tău te-au trezit la realitate, la realitatea LOR, şi ţi-au explicat că viaţa e grea, şi că dacă vrei să trăieşti e ABSOLUTĂ nevoie să renunţi la viaţa ta, la dorinţele tale, la visele tale, şi la tot ce îţi place ţie mai mult. Cum poţi tu trăi din sport, muzică sau artă? Ca să poţi trăi e nevoie de un salariu, şi de un job bun sau rău (asta contează mai puţin!)

            Atunci ai cedat, ţi-ai călcat în picioare visele, şi te-ai conformat. Ţi-ai luat jobul în primire. Apoi, în timp, ai devenit blazat, plafonat, frustrat şi scârbit de viaţă.

            De unde le ştiu pe toate astea? Dintr-un sondaj ultrasecret, făcut de americani pe populaţia României. A reieşit în chestionarele anonime că peste 70% din populaţie nu îşi iubeşte munca, şi merge la serviciu doar pentru că altă variantă mai bună e greu disponibilă! Explicaţie cât se poate de clară pentru dezastrul actual. Şi pentru indolenţa angajatului român! Care lucrează undeva la 30% din capacitatea lui reală. Sperând, în secret, ca într-o zi coşmarul să ia sfârşit, şi să câştige premiul cel mare la loterie. Unde milioane de persoane joacă sistematic, în fiecare săptămână, sperând în ceva aproape imposibil, într-un premiu reportat prea des, care se dă de fapt doar de 2-3 ori pe an.

            Soluţia specialiştilor americani pare fantezistă la prima vedere. Dar e singura viabilă! Să ne recalificăm din mers, să ne redescoperim pasiunile, vocaţia, şi TALENTELE LATENTE! Care există în majoritatea oamenilor,deseori reprimate, ascunse sub un strat gros de frică, vinovăţie şi ruşine.             Redescoperirea ta va duce la posibilităţi interesante de realificare şi la revelarea şi strălucirea acestor talente ale tale aflate în stare latentă.

            Conform americanilor, în state o carieră are o durată medie de 4 ani (o carieră însemnând un domeniu, deci mai mult decât un singur job!). Iar viteza de implementare a noilor tehnologii ne va obliga, literalmente, să facem la fel, în doar câţiva ani!

            Vremurile în care ieşi la pensie după 40 de ani de muncă în acelaşi loc sunt deja amintire. Siguranţa locurilor de muncă are azi aromă de poveste electorală, crezută doar de naivi, care mai speră că progresul tehnologic foarte rapid al secolului XXI va mai ţine cont de incapacitatea lor de adaptare.

            A apărut chiar şi profesia de life coach, şi cea de coach vocaţional. Acum şi în România! Cu rolul de a ajuta fiecare persoană să îşi descopere aceste talente latente, să le identifice, să le acceseze şi să le valorifice eficient! Lucrând pe resursele subconştiente ale fiecărei persoane.

            Este cea mai ieftină resursă, prin care descoperind aceste talente latente, îţi poţi efectiv dubla sau tripla veniturile, fără să mai pierzi mult timp în şcoli formale, şi fără să fie nevoie să mai alergi după diplome fără acoperire. Şi este singura resursă disponibilă în cantităţi nelimitate, încă neexplorată şi neexploatată suficient.

            Viaţa e o permanentă pregătire, o continuă adaptare la nou, la schimbare, şi fiecare individ are de făcut faţă unor provocări. Cea mai importantă fiind, de departe, redescoperirea acelor talente latente personalizate, pe care fiecare din noi le-am ascuns, le-am marginalizat, şi pe care le putem reactiva cu un minimum de efort, şi cu maximă însufleţire, pasiune şi energie! Este soluţia salvatoare pentru România. Şi pare e fi azi singura soluţie!