Nu ai timp?

Şedinţele de life coaching pe care le ofer au ca rol principal îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu care lucrez. Şi unul din cele mai importante efecte este planificarea eficientă a timpului lor, orientat ferm spre scopuri clare.
Eu ofer gratuit şi necondiţionat (oricărui solicitant) doar o primă şedinţă de coaching. A doua deja costă bani. Dar pentru că trăim într-o zonă economică instabilă, şi unele persoane nu au bani ca să poată plăti şedinţele, eu sunt dispus să fac uneori compromisuri, şi accept să ofer şedintele de life-coaching în mod gratuit şi necondiţionat. Celor aflaţi în situaţii limită. Practica a dovedit că acele persoane pot fi recuperate, pot învăţa să îşi găsească un job, să îşi deschidă o afacere şi să câştige mult mai mult. Cu alte cuvinte, săracii cu inteligenţă peste medie sunt perfect recuperabili. Dacă gasesc TIMPUL necesar, şi fac un EFORT sistematic să înveţe cum să se perfecţioneze profesional, şi cum să crească.
Pe de altă parte, persoanele care declară că nu au TIMP sunt cele dezorganizate, cu o percepţie distorsionată asupra timpului, şi cu o incapacitate autodistructivă de gestionare a propriilor emoţii. Fapt care îi va degrada lent, dar ferm şi mai ales continuu. Cu astfel de persoane nu pot să lucrez, pentru că ei sunt, de regulă, în slujba altora, şi nu sunt capabili să acorde importanţa cuvenită propriei persoane. Sau să refuze solicitările abuzive ale celor din jur. Fie ca sunt “workahoolici”, muncind pentru propria afacere sau în subordinea altora, fie că sunt prea agitaţi, prea grăbiţi, oamenii care NU AU TIMP se îndreaptă lent, dar ferm, prin eroziune... spre haos. Dependenţa e tot dependenţă, fie de muncă, fie de alcool, ţigări sau alte vicii! Mecanismul pare a fi identic, fiind vorba de fapt de fuga de realitate pentru mascarea (temporară a) unor suferinţe incomode…
Mai devreme sau mai târziu, suferinţa, sau unele lovituri ale sorţii îi opresc din goana lor nebună... şi li se deschid ochii. Realizează că aveau timp suficient, dar îl ofereau altora, care de fapt nu îl meritau... Şi se neglijau e ei înşişi.
Dacă ştii vreun “alergător”, dependent “de timp”, care nu se mai poate opri din goana lui spre nicăieri, distribuie acest articol scris special pentru el. E cel mai scurt articol al meu, ca să nu-i consume prea mult timp, dar să-i arate esenţa. Probabil că nu îl va citi pe tot, dar dacă o face, mai are o şansă. Oferă-i-o! (Daniel Moiş – trainer, psiholog, life coach)