Tu asculţi ce zice lumea?

              Este cea mai sigură cale către eşec, să fii sensibil la ce spune gura lumii. Aş spune că e chiar o modalitate de a te rupe cu forţa de realitatea ta! Dorinţa de a te conforma, de a fi la fel cu ceilalţi, de a nu ieşi din tipar, este o modalitate de plafonare tipică societăţilor est-europene. Regimurile totalitare, bazate pe conducerea prin frică, au impus cu forţa egalitarismul, şi au penalizat elitismul. Orice ieşire din tiparul altora era considerată rebeliune. Până şi a avea succes era considerat ceva penal. Iar acest tipar de gândire conformist, specific proletariatului socialist, azi la noi încă este larg răspândit!

                Dacă viaţa ta este ghidată de grija de a nu-i supăra pe alţii, înseamnă că trăieşti viaţa lor! Că îţi limitezi creşterea şi propriul succes!

                Interesant că sfaturile „binevoitoare” provin cel mai adesea de la persoanele care pretind că ne iubesc cel mai mult, adică părinţii şi partenerii de viaţă! Doar că modul în care iubim noi, românii, este adesea primitiv, pasional, condiţionat şi mai ales posesiv.                 Modelul parental românesc, disfuncţional şi dezadaptativ, arată cam aşa: Ţin la tine, şi de aceea vreau să înveţi bine, să te realizezi profesional cum cred EU că e bine, să mergi la liceul sau facultatea la care cred EU că ai un viitor, să te căsătoreşti cu cel pe care EU îl agreez, să lucrezi unde îţi rezolv EU... Întrebaţi un părinte din România, oricare, şi sunt mari şanse să vă confirme acest model. Aplicarea de presiuni, de constrângeri asupra copiilor, pentru a-i orienta cu forţa „pe calea cea bună” este considerat a fi un model de „părinte responsabil”. Care la rândul lui afirmă mândru că în copilărie a fost bătut crunt pentru ca să înveţe, şi pedepsit straşnic pentru a avea rezultate şcolare cât mai bune. Sistemul bazat pe frica a funcţionat, şi din acest motiv perpetuarea lui este văzută ca fiind o politică bună.

                Fără a fi un caz general, este un model atât de des întâlnit, încât azi avem conflicte majore între generaţii, soldate cu victime de ambele părţi. Consumul de ţigări, alcool, jocuri de noroc, pariuri sportive, medicamente şi droguri a explodat, reflectând o frecventă stare conflictuală, însoţită de stres cronic, anxietate şi depresie la adolescenţi. Probleme pe care aceştia mai târziu le duc cu ei în cuplu, fapt reflectat într-o enormă rată de divorţuri şi de conflicte maritale.

                Azi, notele mari, rezultatele şcolare bune, şi învăţatul în exces, având ca rezultat diplome universitare şi masterale, fără vreo acoperire reală în competenţe, nu mai garantează succesul profesional, şi nici măcar un loc de muncă stabil şi convenabil. Ba chiar dimpotrivă, aş îndrăzni să sugerez că tulburările emoţionale acumulate în adolescenţă tind să dezechilibreze pe termen lung echilibrul interior al individului afectat. Care se recuperează doar peste multă vreme, şi cu ceva efort individual, însoţit de o ghidare specializată.

                Iar presiunea constantă aplicată de familie, de gura lumii în general, duce la acumularea unor frustrări majore, a stresului cronic, şi a dezechilibrelor în viaţa personală şi cea de familie. Nevoia de conformism în acest caz arată faptul că adesea preferăm să nu ne asumăm responsabilitatea propriei vieţi, ieşirea din starea de victimă, şi eliminarea dependenţei de familie, de partenerul de cuplu, de situaţiile defavorizante.  

                Ieşirea din conformism e dificilă deoarece a înfrunta gura lumii presupune o doză de curaj, însă primul pas făcut poate fi deja jumătate drumul! Imediat după primul pas începe avalanşa, şi se declanşează procesul de eliberare a potenţialului propriu. E momentul în care viaţa TA devine chiar A TA, şi gura lumii este ignorată, spre disperarea celor care îţi vor „binele” cu atâta forţă, încât sunt în stare să te calce în picioare doar pentru a te obliga să îl accepţi, chiar şi împotriva voinţei tale!

                Sunt convins că ai întâlnit multe astfel de cazuri, şi că majoritatea lor nici măcar nu sunt conştienţi de comportamentul lor disfuncţional. Poţi să le distribui acest articol, deoarece nu îl vor citi, sau dacă o fac, vor nega agresiv orice asemănare cu situaţiile descrise mai sus.