Cum îmi aleg psihologul - CEL MAI IMPORTANT CRITERIU!

Este o alegere esenţială. Care prevesteşte succesul sau eşecul terapiei. O decizie pe care cel mai adesea o iei după ureche. La recomandarea cuiva, a unui medic sau a unui prieten. Însă criteriile importante de selecţie sunt altele.
1. Criteriul RAŢIONAL, CONŞTIENT, este specializarea psihologulului. Alegerea unui PSIHOLOG CLINICIAN, care este specializat numai în evaluare şi diagnosticare, nu te va ajuta prea mult. Un diagnostic corect este util mai mult medicului psihiatru, pentru a-ţi prescrie medicaţia corespunzătoare, dacă tulburările tale impun asta cu necesitate. Ţie, faptul că ştii ce afecţiune ai, nu ţi-e de mare folos. Ba dimpotrivă, te sperie inutil. În cazul afecţiunilor sufleteşti, un diagnostic care sună identic poate însemna soluţii COMPLET DIFERITE de la o persoană la alta! Dacă în medicina clasică încă se merge pe tratarea BOLILOR, în psihologie PERSONALIZAREA şi TERAPIA INDIVIDUALIZATĂ sunt obligatorii. Degeaba avem zece persoane cu exact acelaşi diagnostic CLINIC, dacă FIECARE are nevoie de o cu totul ALTĂ ABORDARE terapeutică! Şi asta pentru simplul fapt că au suflete diferite, dorinţe, aspiraţii, scopuri, vise, anturaj, familie... COMPLET DIFERITE! Iar tratamentul simptomatic administrat exclusiv pe baza diagnosticului este o eroare majoră, specifică sistemului medico-industrial occidental, bazat pe prescrierea şi promovarea unor medicamente şi proceduri sau protocoale de tratament standardizate! Deci e recomandabil să optezi pentru un psiholog cu specializarea în PSIHOTERAPIE, care în mai multe şedinţe te va OBSERVA cu mare atenţie, va empatiza cu tine şi cu probleme tale, şi îţi va da acces la propriile tale soluţii optime. Însă şi psihoterapia are sute de şcoli, din care aproape 100 sunt deja prezente şi în România. Fiecare şcoală având tehnicile ei, uneori complet diferite, şi total necunoscute publicului larg. O căutare pe internet oferă câteva repere, însă e adesea insufcient pentru nivelul de înţelegere a unui nespecialist.
2. Criteriul EMOŢIONAL, INCONŞTIENT, este mult mai important la alegerea psihologului sau psihoterapeutului compatibil cu persoana TA. Adesea, nu şcoala, specializarea şi diplomele sale contează. Mai ales în România, unde unele şcoli sunt mai noi, sau au o nişă de competenţe limitate doar la anumite domenii. Unii sunt mai specializaţi doar pe unele tehnici, excluzând altele, alţii se limitează doar pe evaluare şi testare organizaţională, alţii pe teste clinice etc... Nimeni nu e expert în toate. Lucrul cu sufletul este de fapt o artă, şi unele competenţe mai speciale, cum sunt inteligenţa, maturitatea, empatia, creativitatea, nu se prea pot preda la cursuri teoretice, şi nici învăţa din cărţi! Şi atunci CLIENTUL, oricât de mult ar suferi, are datoria de a DESCHIDE OCHII, şi de a da voie SUFLETULUI său să facă alegerea potrivită lui. EMOŢIA pe care psihologul sau psihoterapeutul o transmite clientului, ceea ce SIMTE acesta când stă de vorbă cu terapeutul, sunt CEL MAI IMPORTANT CRITERIU.
Raportul, potrivirea, rezonanţa dintre client şi terapeutul său sunt (statistic vorbind) de circa 4 ori mai importante decât tehnica abordată, şcoala urmată sau diplomele obţinute. Dacă clientul se simte CONFORTABIL, se simte înţeles, acceptat, apreciat, şi poate să se deschidă şi neapărat să şi PARTICIPE ACTIV la propria sa terapie, apar şi rezultatele favorabile. Peste 60% din succesul unei terapii este datorat acestei COOPERĂRI unanim acceptate, şi COLABORĂRII STRÂNSE, implicării totale a clientului în propria sa vindecare, ameliorare şi armonizare! Şi doar 15% din succes este datorat unor tehnici (după Daniel David, decanul Facultăţii de psihologie din Cluj). Tehnici sau metode care se pot învăţa uneori şi din cărţi, sau de la cursurile de dezvoltare personală de grup. Acesta e şi motivul pentru care SINGURE, cărţile şi cursurile rămân cel mai adesea ineficiente, sau mai degrabă insuficiente.
La noi se pune mare accent pe lectură, pe cursuri, pe şcoli, pe metode, adică pe acel 15%, însă adesea e neglijată partea mai imortantă (de circa 60%), adică POTRIVIREA, COMPATIBILITATEA, REZONANŢA dintre client şi TERAPEUTUL SĂU. Iar explicaţiile sunt foarte simple. Unii terapeuţi au ei înşişi probleme nerezolvate, şi transmit asta la nivel inconştient clienţilor lor, care instinctiv se protejează refuzând RAPORTUL (cooperarea, colaborarea, deschiderea şi sinceritatea faţă de acesta). Deci dacă ai fost la psiholog, ca şi client, şi nu ai putut să vorbeşti, să te deschizi, e foarte posibil ca să fie din cauza traumelor nerezolvate ale acestuia! Mulţi clienţi sunt convinşi că terapeutul/psihologul este un expert, un specialist, şi că e OK. Lucrurile stau exact e dos, profesia fiind una cu mare grad de vulnerabilitate! Şi pregătirea multor psihologi lasă de dorit, fiind pur formală. Simpla existenţă a unor diplome, formări, cursuri, specializări şi alte patalamale nu protejează pe nimeni de dezechilibre interioare, probleme familiale, dizarmonii, conflicte interumane sau gestionarea ineficientă a timpului, banilor şi propriilor resurse!
Şi psihologul e om, are şi el momente de cădere, pierderi, despărţiri, doliu, stres, oboseală, vulnerabilitate. Iar faptul că deţine metode de control al acestora nu e o garanţie că va fi invulnerabil. Aşa cum medicul de familie, de exemplu, poate să facă (şi inevitabil cam face în sezonul rece!) un guturai, o gripă, o răceală, tot aşa şi psihologul poate traversa perioade de depresie, conflicte, divorţuri, doliu, probleme de familie. Şi atunci singura „reţeta” universal valabilă este să deschizi bine ochii, şi să evaluezi ŞI TU, ca şi client, relaţia cu terapeutul tău. Indiferent dacă acesta e psiholog, psihoterapeut sau medic. Şi nu e vorba aici de o evaluare profesională a competenţelor sau a diplomelor afişate pe perete, ci de una EMOŢIONALĂ a OMULUI din faţa ta, şi mai ales a EMOŢIILOR pe care acesta ţi le TRANSMITE!
Ca psiholog, terapeut, medic, vindecător, felul în care îi faci pe alţii să se simtă în prezenţa ta spune totul despre tine!
Este cea mai precisă şi mai indicată formă de evaluare, lucru aplicabil în cam toate tipurile de relaţii interumane. Nu doar terapeutice, ci şi familiale, colegiale, de grup, de cuplu sau parentale. Permite INIMII TALE să-şi dea voie SĂ SIMTĂ omul din faţa ta, şi emoţia pe care acesta o GENEREAZĂ în tine.
Dacă rezonezi cu ideile din acest articol, oferă-le posibilitatea prietenilor tăi să îl citească, distribuindu-l în reţelele de socializare. Poţi astfel şi TU, cu un singur click, să salvezi timp, bani, energie şi mai ales suflete. (Daniel Moiş – trainer, psiholog, life coach)