Cum îmi pot găsi sufletul pereche?

                

                Ai de eliminat blocajele tale mentale mai întâi! Pentru că ele, asemenea unui virus, te împiedică să acţionezi! Şi trec neobservate! Vei vedea doar efectul lor negativ, adică lipsa partenerului compatibil, fără să îţi imaginezi că tu provoci, fără să vrei, această situaţie.

                Am studiat mai întâi greşelile frecvente pe care le fac cei care nu reuşesc o vreme mai îndelungată să formeze o relaţie de cuplu. Şi amintesc aici câteva tipare de gândire care te autolimitează, şi îţi reduc mult şansele.

                Primul tipar este al celui (sau celei) care AŞTEAPTĂ să apară persoana potrivită. Fără să facă nimic în acest sens. E un tipar întâlnit şi la cei care caută un loc de muncă, aşteptând ca să vină cineva să îl ofere. Este aşteptarea pasivă, şi e foarte ineficientă. Vă invit să vă imaginaţi cum ar fi fost lucrurile dacă firma Coca Cola şi-ar fi deschis un singur magazin, undeva într-un mic orăsel american. Câţi români ar fi trecut pe acolo, şi câţi ar fi comandat acea băutură? Însă ei AU ALES să se extindă, să fie PREZENŢI pe tot globul. Şi să îşi facă o reclamă agresivă, să promoveze un brand. Am dat acest exemplu doar ca să sesizezi diferenţa dintre A AŞTEPTA şi  A ACŢIONA. Una e să stai, să aştepţi pasiv să se întâmple ceva, şi alta e să provoci evenimentele. Să acţionezi, şi să cauţi oportunităţile, ieşind în calea lor.

                Adesea, sentimentul de RUŞINE este responsabil pentru pasivitate, pentru lipsa de acţiune. Şi apare şi cel de vinovăţie pentru situaţia creată. Gândirea tinde să fie negativistă, şi speranţele scad. Apare blazarea! Este atitudinea care te menţine într-un cerc vicios. Şi ieşirea e posibilă doar prin acţiune. Ieşi în public, fă-te cunoscut, socializează! Sau foloseşte Facebook-ul, indiferent ce crezi tu că spune lumea despre el!

                Un alt tipar este al aşteptărilor nerealiste. Îl găsim în majoritatea anunţurilor matrimoniale. Fiecare caută un partener iubitor, fidel, sincer, cu o mulţime de calităţi, excluzând din start persoanele care nu îndeplinesc criteriile respective. Însă calităţile unui partener sunt de obicei raportate la personalitatea ta. O relaţie se construieşte în timp, încrederea în partener, la fel. Cum poţi să ceri fidelitate cuiva care nu te cunoaşte, nu ştie nimic despre tine, şi nu are de unde să ştie în ce direcţie va evolua relaţia? O relaţie şi un partener de cuplu nu se ia de-a gata de pe site-urile cu matrimoniale! Relaţia se construieşte treptat, zi de zi, în multe întâlniri. Parteneriatul se bazează pe comunicare, cunoaştere reciprocă, şi chiar autocunoaştere! Pe descoperirea celuilalt, modelarea lui, preocupări comune, discuţii pe teme de interes reciproc! Abia aşa căpătăm încredere în propria persoană, şi mai apoi în partenerul de cuplu! Exact ca şi la căutarea unei locuinţe. Cei pretenţioşi o construiesc, după planurile făcute de arhitect la sugestia lor, deoarece e mai puţin probabil să găsească o casă de vânzare care să corespundă perfect tuturor dorinţelor lor!

                Construirea unei relaţii presupune dialog, testare reciprocă, influenţare reciprocă, schimbări, certuri, contradicţii, toleranţă reciprocă, şi preocupări comune, care pot duce la construirea armoniei în relaţie. Iar procesul e de lungă durată, timp în care îţi cunoşti tot mai bine partenerul, şi apare o prietenie sinceră. Care se poate finaliza prin iubire.

                Tiparul persoanei grăbite, care pretinde că nu are timp, deoarece munceşte în exces, este tocmai cel care evită să treacă prin etapele mai sus menţionate, sperând să sară peste ele! E ca şi cum vreau o casă cât mai repede, şi omit fundaţia. Imi fac doar acoperişul, să nu mă plouă, şi vreo 2-3 pereţi... Doar mă grăbesc, nu-i aşa? Mă ascund sub pretextul că muncesc mult, şi fac bani. Adesea, grăbitul (sau grăbita) îşi presează partenerul să facă alegeri radicale. Să facă sex mai repede, să se căsătorească, să aibă copii. Deoarece există frici majore, ascunse sub o mască socială, şi există riscul ca aceasta să cadă prea repede, sau partenerul să vadă adevărata lui faţă. Lucru care oricum se va întâmpla, însă e mai bine să se întâmple după. După ce s-a semnat un act, a apărut o sarcină, s-a cumpărat o locuinţă comună (pe credit!).

                Tiparul victimei, unul pesimist, e larg răspândit. Dominat de frică, de neîncredere. Vrea garanţii ferme că totul va fi impecabil, că partenerul va fi fidel, va fi sincer, va avea jobul dorit, şi îl va menţine până la pensie. Ori căutarea siguranţei absolute indică tocmai opusul, adică o puternică nesiguranţă. O frică de viitor, de evenimente neprevăzute. De repetarea unor traume, care primesc caracter general (dacă „fostul” mi-a fost infidel, ce garanţie am că „actualul” va fi mai bun?). De parcă ar exista azi vreo garanţie pentru ceva... Lipsa de adaptabilitate, de capacitate de a te schimba, de a accepta lucruri noi, denotă uneori perfecţionism dus la extrem, rigiditate în gândire, sau incapacitate de adaptare, de ieşire din zona de confort.

                Mai există şi tiparul ezitant (Îl iubesc, dar dacă nu e el alesul? Dacă greşesc?), cel posesiv (Nu mai pot trăi fără el, dar el se simte sufocat de mine), cel suspicios (dacă mă înşală?), şi multe altele.

                Important este să fim conştienţi că dacă avem dificultăţi repetate, pe perioade lungi de timp (ani), sunt foarte mari şanse să rulăm programe mentale disfuncţionale, iraţionale sau autolimitative, adevărate blocaje. Identificarea lor este primul şi cel mai important pas, iar acest prim pas, în unele cazuri, reprezintă deja jumătate drumul. Un bun psiholog va observa profilul tău, va înţelege cauzele profunde ale eşecurilor repetate, şi te va ajuta să elimini treptat tiparele nedorite, îndepărtând blocajele din calea unei vieţi fericite.

                Distribuie acest articol cât mai multor persoane, pentru că le poate schimba viaţa!