O alegere importantă - Autonom sau dependent?

Diferenţa este enormă. Dependentul este sclavul cuiva: Al unui sistem, al unui viciu sau al unei alte persoane. Se bazează întotdeauna pe ceva din exterior. Sau pe cineva care va decide în locul lui dacă el va fi sau nu fericit!

Ca naţiune, am fost dresaţi să depindem de stat. Şi să ne conformăm fără crâcnire "indicaţiilor preţioase" ale unui partid unic. Este tiparul nostru comportamental învăţat, care va dăinui toată viaţa. Cu mici corecturi, sau cu mari eforturi de a mai schimba ceva.

Nevoia de un tătuc atotputernic, care să ne ghideze, să ne dirijeze vieţile, şi să ne spună ce să facem cu ele încă e prezentă. Tipar de victimă. Sau, mai grav, nevoia de a fi noi în situaţia agresorului, care să dirijeze el alte persoane. Cum spune zicala: Ceauşescu nu a murit, mai degrabă s-a multiplicat! E plin de minidictatori. De persoane suferinde, care acum tind să se răzbune pe acele vremuri, devenind ele agresorii!

E suficient să mă uit la puzderia de cursuri, la participarea formală, la vânătoarea obsesivă de puncte, credite, diplome, care au de-a face tot mai puţin cu competenţa. Lupta pentru putere tot mai ascuţită, şi promovarea prioritară a unor incompetenţi din "triada neagră" (narcisici, histrionici şi machiavelici) în funcţii de răspundere scoate la iveală abia acum traumele din ultimii 70 de ani! Ele sunt transmise, ca obiceiuri sau norme deviante de comportament, şi noilor generaţii. De unde şi epidemia de violenţă, dependenţe de alcool, droguri sau jocuri de noroc. Acestea au ca şi cauză primară ruperea
armoniei universale. Refuzul de a fi autentici. Frica de a exprima propriile sentimente, şi nevoia de a le ascunde sub o mască socială. Deseori, purtarea acestor măşti consumă atât de multă energie, încât duce la depresie.

Soluţia e simplă, şi constă în redobândirea unui minim nivel de autonomie personală. De sinceritate interioară faţă de propria persoană. De armonie în dialogul interior. De sens existenţial. De libertate personală. De alegere a unui efort pentru schimbare. Odată ce ştii unde mergi, şi ai ales o direcţie clară, influenţele negative din jur îşi pierd puterea asupra ta. Vulnerabilitatea ta scade, şi îţi creşte autonomia. Puterea ta interioară începe să se exprime. Începi să fii chiar tu, şi să renunţi la marioneta care erai. Mâinile care o manevrau, oricât de malefice ar fi ele, îşi pierd puterea asupra ta.

Puţini, destul de puţini, sunt cei care s-au născut sclavi, şi care regăsesc resursele de a renaşte. De a face o ALEGERE mult dorită, de a regăsi propria cale, şi de a reactiva propria lor putere interioară. Însă numărul lor creşte constant. Este singura cale de a învinge nefericirea.