Noul sistem de învăţământ

Încă plutim între două luntre! Tocmai ieşim din era industrială, cu un învăţământ bazat pe competenţe pur tehnice. Şi un sistem de educaţie menit să alfabetizeze muncitori pentru producţie. Abilitatea de a executa corect sarcinile de serviciu erau cerinţe de bază pentru a creşte productivitatea muncii!
Azi, intrăm în era informaţiei, iar cerinţele acestui nou sistem sunt complet diferite. Prioritare sunt acum adaptabilitatea la mediul aflat în schimbare rapidă, capacitatea de a te integra repede şi uşor într-o echipă nou formată, abilitatea de a schimba rapid proiectele, firma, domeniul de activitate, localitatea sau chiar ţara de domiciliu! Disponibilitatea de a călători, de a învăţa lucruri noi, şi automotivarea sunt alte calităţi de cultivat.
Pentru a fi capabil să dezvolţi aceste calităţi, e nevoie de o solidă fundaţie, bazată pe inteligentă emoţională cultivată temeinic. Stabilitatea emoţională, stima de sine, un optimism realist, autentic şi sănătos şi o capacitate de a lua decizii rapide şi corecte înlocuiesc nopţile nedormite cândva doar pentru a memora cât mai multe cunoştinţe pur tehnice.
Trăsăturile de personalitate dorite se pot accesa, identifica, dezvolta şi accentua treptat. Pe parcursul câtora săptămâni sau luni, o persoană îşi poate îmbunătăţi radical aceste caracteristici, şi poate să devină performantă, fără să fie nevoie să înveţe mult.
Calitatea muncii unui individ are prea puţină legătură cu cantitatea de informaţie memorată mecanic şi cu alte competenţe pur teoretice. Mult mai importante sunt starea sa de spirit, nivelul de energie, de automotivare, şi adaptabilitatea. Care depind mai mult de modul în care persoana se percepe pe sine.Cazurile pe care le cunoaştem cu toţii sunt vizibile oriunde. Absolvenţi de facultate cu masterate şi doctorate nu îşi găsesc locuri de muncă, în timp ce persoane fără prea multă şcoală excelează profesional şi material. Şi e normal să fie aşa, deoarece succesul în viaţă este bazat pe caracteristicile descrise mai sus, şi nicidecum pe unele presupuse competenţe tehnice, certificate de diplome adesea fără acoperire reală.
Abordarea managerială, de exemplu, se bazează pe comunicare eficientă, pe impactul emoţional, şi pe capacitatea de a induce subordonaţilor stări pozitive şi automotivare! Managementul se transformă în leadership, în capacitatea de a conduce fără presiune, şi fără exces de autoritate. Frica de pedeapsă a angajatului poate fi înlocuită cu dorinţa de a performa, de a se autodepăşi, de a avea rezultate mai bune.
Treptat, are loc o selecţie naturală, o alegere a celor care se adaptează la noile reguli ale jocului, spre deosebire de cei care le neagă, şi refuză să evolueze. Unii vor excela, vor perfoma, vor creşte. Iar ceilalţii vor dispare de pe piaţă.
Învăţământul românesc este codaş în ce priveşte adaptarea. Programele şcolare sunt vechi de zeci de ani, şi bazate pe lucrări din secolul trecut. Se fac auzite justificări puerile, de genul: Nu avem bani, nu este timp, se vor face comisi care să analizeze situaţia, aşteptăm propuneri de la cei care au sugestii (nu şi curajul să le ceară). Curaj avem doar la nivel nominal, cu un ministru numit "Curaj", care pare mai decis ca niciodată să revizuiască ceva, dar fără să schimbe nimic, deoarece orice schimbare îl sperie.
Aşa că fiecare are de ales, să fie autodidact şi să se pregătească pe banii lui, sau să se mulţumească cu ceea ce oferă gratuit statul - o diplomă cu tot mai puţină acoperire.
Şi atunci apare coaching-ul, o profesie nouă, care a apărut acum 20 de ani în SUA, şi care azi suplineşte lipsa de competenţă reală a şcolii tradiţionale. Cu maximă eficienţă, în cadrul şedinţelor de coaching înveţi, în doar câteva ore, lucruri esenţiale despre tine, potenţialul tău latent, subconştient, şi modul tău de funcţionare. Ceea ce şcoala clasică a neglijat să te înveţe în 12 ani, şi nici nu te va putea învăţa vreodată. Deoarece între abilităţile specifice epocii industriale şi a noilor cerinţe ale celei informaţionale este o diferenţă uriaşă. La care se vor adapta doar cei cu mintea deschisă, ancorată
în prezent.