Cum scăpăm de dependenţe?

               Dependenţele, văzute din exterior, par a fi simple comportamente deranjante. Pe care credem cu tărie că le putem învinge prin voinţă! Însă cu cât se acţionează mai ferm, mai dur, mai motivat, cu atât dependenţa scapă mai uşor de sub control! Când e vorba de automatisme, de tipare subconştiente, de comportamente cu mare încărcătură şi semnificaţie emoţională, folosirea raţiunii pare să dea greş!

                Cauza e simplă, avem două „limbaje de programare” complet diferite. Un limbaj emoţional, specific minţii subconştiente, şi unul raţional, specific minţii conştiente. Este o situaţie similară cazului în care un japonez şi un român încearcă să comunice unul cu altul, vorbind fiecare pe limba lui! Şi ambii refuză să înţeleagă motivul pentru care celălalt nu îl ascultă! Nici măcar atunci când se strigă, se urlă, sau se recurge la ameninţări sau la violenţe!

                Soluţia cea mai eficientă este ca măcar unul din cei doi să înveţe limba celuilalt, sau ca ambii să recurgă la limbajul non-verbal, ca să poată vorbi prin semne, prin gesturi, prin expresia feţei, prin tonalitatea vocii. Deoarece cuvintele spuse într-o limbă complet străină celuilalt rămân fără efect!

                Vrei să te laşi de fumat? Vrei să ţii un regim alimentar? Vrei să renunţi la alcool? Sau la jocurile de noroc? Sau ţi-e greu să suporţi despărţirea de un partener, fără de care ai impresia (falsă şi temporară) că viaţa se va sfârşi? În acest caz, ai de învăţat limbajul minţii tale subconştiente! Pentru a fi capabil să foloseşti, în locul voinţei, al forţei, al nevoii tale de control, altceva. Cuvintele vor fi înlocuite de imagini, hotărârea şi controlul vor fi înlocuite de blândeţe şi răbdare. Şi furia, frustrarea şi nerăbdarea vor ceda, treptat, locul calmului şi al păcii interioare.

                Însă tocmai aici e marea provocare. Când principalele tale simptome sunt graba, nerăbdarea, fuga de realitate, sau goana după iluzii, mă întreb dacă vei găsi resursele pentru a începe să înveţi, sistematic, pas cu pas, un nou mod de comunicare. O comunicare interioară. Un alt mod de a vorbi tu cu tine. Un stil calm, răbdător, cu efecte pe termen mediu sau lung!

                Personal, mă formez şi ca psihoterapeut în brief-therapy (terapii scurte). Însă clientul e cel care stabileşte ritmul lui de învăţare şi de progres. O singură oră pe sătămână pare a fi modelul cu învăţarea cea mai profindă şi mai eficientă. Şi ca să învăţ pe cineva să vorbească în limbajul potrivit cu propria sa persoană, să aibă un dialog interior corespunzător, am nevoie de cel puţin două-trei luni! Pare mult, însă dacă mă gândesc că unele comportamente durează de ani de zile, şi au cauze vechi de 20-30-40 de ani, cele 2-3 luni încep să mi se pară a fi un termen acceptabil! Când vorbim de efectele dureroase şi costisitoare ale păstrării tiparului nedorit, disfuncţional, mai bine ne schimbăm lent şi sigur, decât deloc!

                Odată schimbat tiparul mental, şi eliminate unele blocaje mentale subconştiente, nevoia de a continua comportamentul nedorit scade  treptat, uneori până la dispariţie completă. Alteori, nevoia rămâne, dar intensitatea ei este mult redusă, până la nivelul la care controlul raţional asupra ei devine posibil.

                Însă marea provocare stă în cooperarea cu clientul, şi în răbdarea ca acesta să asimileze treptat, pas cu pas, fiecare etapă. La fel ca şi învăţarea unei limbi străine, rezultatele bune apar în timp. Dar odată asimilat corect limbajul cel nou, el rămâne întipărit în memoria de lungă durată, şi îi va fi util toată viaţa.

                Iar când e vorba de a fi capabil să comunici armonios cu propria ta persoană, învăţând limbajul minţii tale subconştiente, orice efort este pe deplin justificat!