INVINGEM STRESUL 

Gura lumii ca reper în viaţa TA!

/ by Daniel Mois / Nu sunt comentarii!

               Cea mai des întâlnită disfuncţionalitate la noi în ţară este frica de gura lumii. Teama de a fi criticat, judecat, ironizat sau etichetat. Ne organizăm viaţa cu ochii pe ceilalţi, făcând eforturi de a purta continuu măşti, de a ne falsifica exteriorul, şi de a salva aparenţele. Suportăm mai uşor o realitate crudă atunci când avem impresia că ceilalţi nu ne văd defectele şi vulnerabilităţile! Mai mult, suferim, şi suportăm în tăcere suferinţa, convinşi fiind că alţii nu o percep. Şi credem că important este să o mascăm!

                Deloc întâmplător, teama de dentist sau de ginecolog este depăşită de frica de psiholog! Pentru că acolo ai de dat jos toate măştile sociale, şi reîncepi să redevii tu însuţi. Să te vezi în oglindă aşa cum eşti TU, cel AUTENTIC. O realitate incomodă la început. Deoarece purtând măştile sociale atâta vreme, ai început chiar TU să crezi în ele. Să distorsionezi adevărul până la nivelul în care te-ai indus în eroare până şi pe tine! Iar acum, când ai reuşit să creezi o mască socială falsă, şi te-ai obişnuit să îţi imaginezi zilnic că e reală, eşti convins că nimeni nu o va observa.

                Însă psihologul vede bine. E obişnuit cu oamenii care se mint singuri, şi îşi servesc chiar lor scenarii pregătite din timp. Ochii lui văd prin mască, şi intuiţia lui SIMTE exact cine este sub ea. Apoi, lent, începe să sape în stratul gros de fard. Să scoată la iveală valorile reale, calităţile tale, resursele tale reale de care tu te fereşti! Pentru că da, asta e soluţia, tu ai talente latente, capacităţi ascunse, şi multă energie. Însă toate acestea sunt dosite, ferite de ochii şi de gura lumii. Şi mascate de imaginea falsă pe care tu o creezi continuu.

                Şi atunci ai de ales, să fii fals în continuare, şi să consumi energie în acest sens, pentru a purta nişte măşti care te feresc temporar de gura lumii, sau să faci un efort, şi să le dai jos, redevenind TU însuţi, cel autentic. Capabil să valorifici talentele tale, abilităţile tale native, fără FRICA de a mai fi judecat, criticat sau etichetat de persoane mult inferioare ţie. Iar odată învinsă teama, şi descătuşată energia ta vitală, eşti de neoprit. În loc să mai consumi energia ta pe măşti sociale, sub care să te ascunzi, de frică de gura lumii, ai de ales să investeşti în tine, în viaţa TA socială şi profesională, şi în viitorul TĂU. Fără grijă excesivă cu privire la părerile şi criticile altora. Care în realitate nu contează, nu au absolut nici o importanţă!

                Însă procesul acesta cere timp. Şi ceva efort. O minciună repetată ani de zile, poate zeci de ani, devine „adevăr” pentru tine. Deşi ştii că e un „adevăr” cosmetizat, forţat, mascat. Adică un surogat de adevăr. Sau mai degrabă o minciună frumoasă. Pentru crearea căreia ai investit enorm de mult timp, şi multă energie. Iar psihologul care o vede, şi e în stare să o demaşte, treptat, delicat şi diplomat, este asimilat la început celor care văd prin mască, şi făcându-te vulnerabil.

                Doar că el, psihologul, nu te critică. Nici nu te judecă. Nici nu râde de tine. Şi se fereşte să pună etichete. A văzut cazuri mult mai grave, care au ajuns la cabinet mult prea târziu. Cărora nu le mai păsa de nimic. (Erau deja legume!) Nu e cazul tău! Tu eşti lucid, inteligent, capabil (altfel nu ai fi citit acest articol), şi deja pregătit (măcar parţial) să schimbi în bine viaţa ta. Chiar dacă frica de schimbare şi de „ce va zice lumea” încă mai persistă în unele colţuri ascunse ale sufletului tău.

                De aceea procesul e de durată, smulgerea măştilor sociale poate deveni prea dureroasă dacă se face brusc! De aceea este de dorit un proces treptat, subtil, insesizabil! Uneori chiar plăcut! Prin care se curăţă bucată cu bucată fiecare centimetru din sufletul tău, în ritmul tău, cu mare grijă, astfel încât tu să nu simţi vreun disconfort! Şi să te simţi din ce în ce mai bine! Indiferent de „ce va zice lumea”, revoltată că tu mergi la psiholog, unde majoritatea dintre ei nu vor avea curajul sau resursele să meargă, riscând astfel să rămână toată viaţa sclavii propriilor măşti!

 



Comentarii

Adaugare comentarii

*

*

*