Ştiaţi că... astea le ştiam?

                  Ştiai că stresul nu e bun, ştiai că tensiunile, încordarea, alergătura şi criza de timp sunt toxice. Ştiai că nu e bine să fii în conflict cu ceilalţi, şi că e benefic pentru tine să ai relaţii armonioase. Ştiai şi că de tine depinde bunăstarea şi fericirea ta. Ştiai că îţi poţi controla în mare măsură propria ta viaţă, şi ştiai că ai ales să nu o faci. Şi mai ştiai multe lucruri. Atât de bine le ştiai, încât ai ALES să le ascunzi, să le uiţi, să fugi de ele. Să le ignori, şi să te complaci în alte realităţi, şi să recurgi la diverse surogate care să acopere realitatea incomodă.

                Fumătorul ŞTIA că ţigara e toxică. Şi CUNOŞTEA acest aspect. Însă nu era CONŞTIENT de consecinţele fumatului. De la a şti, a cunoaşte, şi până la a FI CONŞTIENT e o cale lungă. Când medicul îi spune fumătorului că suspectează o boală gravă, şi recomandă un RMN, fumătorul devine brusc CONŞTIENT de ceea ce deja ŞTIA de multă vreme!

               Deci avem de-a face cu o maaaare DIFERENŢĂ dintre A ŞTI şi A FI CONŞTIENT! Faptul că ştiu că eu conduc cu viteză excesivă nu e circumstanţă atenuantă atunci când mă prinde radarul! Consecinţele rămân identice! Problema nu se pune dacă ŞTIAM sau NU ŞTIAM cum stă treaba cu depăşirea vitezei legale. Ci dacă sunt CAPABIL şi RESPONSABIL să iau măsurile necesare, să am un grad suficient de autocontrol, şi să pot să fiu CAPABIL să respect normele sociale!

                Şi atunci descoperi că rolul psihologului, life coach-ului, ghidului spiritual, e altul. Nicidecum să îţi spună ce deja ŞTIAI! Ci să descopere de ce nu ai gradul necesar de AUTODISCIPLINĂ, AUTOCONTROL, şi RESPONSABILITATE pentru a fi capabil să şi FOLOSEŞTI ÎN PRACTICĂ lucrurile pe care deja le ŞTIAI foarte bine!

                Însă tu rulezi TIPARE inconştiente, pe care nu ştii, nu poţi şi nu vrei să le controlezi. Deşi eşti conştient măcar parţial de forma lor toxică. Sunt căi neuronale bătătorite, cu care te-ai obişnuit, pe care le-ai parcurs deja frecvent, şi care din acest motiv ţi se par mai comode, mai la îndemână decât ORICE ALTĂ CALE NOUĂ.

                Este ca şi cum ai de mers din Timişoara spre Sibiu, şi o iei pe drumul clasic, mergând cu exces de viteză, deşi s-a deschis (presupunem doar, ca exerciţiu, că mai durează 20 de ani!) o autostradă nou-nouţă, sigură, rapidă, pe care poţi merge liniştit cu 130 km la oră! Însă tu preferi să mergi tot cu 90 km/h pe drumul clasic, inclusiv prin localitate, deoarece pe acolo ai mai fost, şi acolo nu mai ai TEAMA de NOU. Refuzi noua autostradă, pentru că ai văzut la TV că unele lucrări nu sunt de calitate, şi frica de nou te face să alegi iar şi iar metoda deja cunoscută, în ciuda riscurilor mari (radarul!), dar cu care te-ai obişnuit!

                Uneori, pentru a SPARGE aceste TIPARE DISFUNCŢIONALE, e nevoie de un impuls din exterior. De la o persoană specializată, care să le vadă, să le recunoască, şi să te ajute să le observi şi tu cu alţi ochi! Că oricum ştiai deja cum e bine să mergi, însă puterea ta de a SPARGE tu singur TIPARE VECHI de zeci de ani este foarte redusă!

                Cazul câştigătorilor la loterie, care din simpli salariaţi se pomenesc brusc miliardari prosperi, este relevant. În scurtă vreme ei pierd totul! Statistic, peste 80% din ei sunt în 2 - 5 ani mai săraci decât erau înainte! Milioanele de euro nu i-au ajutat să SCHIMBE BRUSC TIPARELE de om sărac pe care ei le rulau de multă vreme! Mult mai util pentru o persoană cu dificultăţi materiale sau sociale este SĂ SCHIMBE măcar tiparul. Succesul financiar sau social urmând să vină pe rând, treptat, cu paşi mărunţi, bătătorind treptat o cale nouă, necunoscută, şi transformând-o în drum deja cunoscut.

                Şi acesta e rolul unui mentor, al unui ghid spiritual, să te încurajeze să creezi şi alte drumuri! Această descoperire a fost descrisă de Milton Erickson cu ajutorul unui joc din copilărie pe care el îl practica adesea. Când ningea, el se trezea devreme, ca să fie primul care calcă zăpada, şi care creează cărări NOI prin zăpadă. Uneori, cărările lui erau sinuoase, făcute cu intenţie mai ciudate şi mai întortocheate decât drumul clasic, drept, direct spre destinaţie. Dar cei care veneau în urma lui RESPECTAU întocmai cărarea, călcând pe urmele lui, chiar dacă astfel drumul lor era mult mai lung şi mai şerpuit! Comoditatea şi deranjul creat de DESCHIDEREA UNUI NOU DRUM îi făcea să prefere un drum mai lung, dar deja bătătorit de alţii.

                În mod similar stau lucrurile şi cu creierul uman, ne-am transformat în roboţei care imită, care rulează tipare şi obiceiuri vechi de zeci de ani, fără să mai avem CURAJUL să modificăm ceva, decât atunci când gradul lor de disfuncţionalitate se transformă într-o suferinţă majoră, foarte greu de suportat. Prevenţia ar fi de dorit, dar FRICA paralizantă de riscul de a deschide noi cărări de unul singur, ne duce la conformismul de a călca numai pe urmele ALTORA. Astfel, ne abatem adesea de la PROPRIUL nostru drum! Sau interes material şi spiritual! Ne lăsăm deturnaţi cu mare uşurinţă de tiparele disfuncţionale şi blocajele mentale induse nouă de alţii!