Workahoolismul, dependenţa cu care ne mândrim!

             În timp ce dependenţii de alcool sunt acoperiţi de criticile altora, de sentimente de vină şi de ruşine pentru viciul lor, WORAHOOLICII sunt lăudaţi şi apreciaţi pentru dependenţa lor! Economia se mişcă mai sănătos dacă unii se sacrifică pentru a trage mai mult! Şi mereu se vor găsi ambiţioşi care doresc să facă mai mulţi bani, le place să fie apreciaţi, sunt dispuşi să-şi mănânce sănătatea, sau cel mai adesea fug de propriile lor responsabilităţi şi de prorpia lor viaţă!

                Uneori, te ascunzi în muncă pentru a uita. Exact ca şi alcoolicul, şi el vrea să uite. Şi atunci bea FĂRĂ MĂSURĂ! La fel face şi workahoolicul nostru, munceşte fără să mai ţină cont de ore. Muncind, se simte util, şi apreciat! Şi trage până la epuizare, ca să uite. Fie un divorţ, fie pierderea unei persoane apropiate, fie o decepţie sentimentală, fie propria... ratare! Pe care o ascunde sub un strat gros de alergătură. Va munci suplimentar, până la epuizare, în ciuda colegilor care se grăbesc acasă la sfârşitul zilei!

                Uneori, vocea părintelui său care îl critica, îl făcea leneş, şi îl presa să obţină rezultate este prezentă mereu în mintea lui, şi de aceea frica de etichete negative îl mobilizează. Adesea, incapacitatea de a spune NU unor cereri venite din partea superiorilor, sau chiar a colegilor, îl poate determina pe workahoolic să meargă înainte cu ORICE PREŢ! Indiferent de cât au de suferit corpul lui, mintea lui, sau propria sănătate! Dorinţa de a fi apreciat, de a fi primul, de a fi cel mai bun, dezvoltată în copilărie, când competiţia era accentuată de părinţi, profesori, colegi, a devenit un obicei, un mod de viaţă, şi acum a pus stăpânire pe sufletul tău. Eşti la maraton, şi ai de terminat cursa! Nu ai voie să faci pauze, pentru că spectatorii sunt cu ochii pe tine, şi te pot huidui dacă văd că cedezi!

                Viaţa ta, fericirea ta, ca să nu mai vorbesc de timpul liber sau de relaxare, trec pe plan secundar, sau dispar cu desăvârşire. Important este să dai bine în ochii şefilor, colegilor, şi a întregii lumi. Nu cumva să te critice vreaunul. Mai ales că tu NU POŢI SĂ SUPORŢI critica. Aşa că vei face tot posibilul ca să fii apreciat, INDIFERENT câte sacrificii presupune acest lucru! Sau câte ore (neplătite) vei munci în plus! Nici un efort nu va fi prea mare când e vorba de persoana ta, prestigiul tău profesional, şi competiţia în care te-ai angajat!

                Culmea e că în ciuda eforturilor inumane la care tu te supui, ceilalţi tot nu te apreciază! Ba mai mult, te supraîncarcă, lăsând pe umerii tăi şi sarcinile LOR! Ţi-au prins slăbiciunea, şi se folosesc de capacitatea TA de sacrificiu pentru a menaja energia LOR! Dacă tot trage boul, atunci hai să îl încărcăm la maximum, să nu se plictisească! Deoarece ştim bine cu toţii că nu va refuza nimic!

                Cât despre respectul după care aleargă workahoolicul, cine ar putea respecta un om care nu se respectă nici măcar pe sine însuşi? Care munceşte obsesiv peste program, se neglijează, se sacrifică, şi nu dă doi bani pe propria sănătate? Dacă el nu se respectă, de ce ar fi alţii obligaţi să îl respecte? Mai ales că au înţeles de ce munceşte atât! Îi este FRICĂ! Frică de critici, de şefi, de a fi etichetat, de a nu fi apreciat, de pierde imaginea de erou al muncii (socialiste) pe care şi-o cultivă cu atâta trudă de ani de zile.

                Toţi şefii au nevoie de astfel de subordonaţi dispuşi să sară în foc pentru ei, pentru firmă, pentru instituţie, care pot rămâne peste program, pot fi supraîncărcaţi cu sarcini, care sunt incapabili să REFUZE ceva sau pe cineva, şi care ALEG de bunăvoie să se SACRIFICE pentru şi prin muncă. Şi totul ar fi perfect, dacă natura umană ar fi indestructibilă, sau dacă organele corpului omenesc ar fi interschimbabile.

                A făcut workahoolicul un ulcer? Sau un diabet? Sau poate un infarct? Îl trimitem la medic, îl repară rapid, şi de mâine vine iar să tragă la jug, ca noi, ceilalţi, să ne putem odihni, şi să avem cui să plasăm sarcinile dificile, plicticoase, sau cele de care nu prea avem chef. Dacă ar fi aşa... Însă uzura prematură, dovada lipsei de grijă a workaholicului faţă de PROPRIA PERSOANĂ, îl va îmbătrâni rapid, şi îi va deteriora grav sănătatea. Transformându-l cu uşurinţă într-o povară. Atât pentru firmă, care va face eforturi să se debaraseze de el, cât şi pentru propria familie. Care va proceda adesea la fel ca şi firma. Cine mai este astăzi dispus să mai sprijine un dependent care îşi face rău cu mâna lui?