Ancorarea în realitate şi viaţa ta

           Trăieşti într-o realitate PROPRIE, deformată de tiparele şi credinţele tale subconştiente. Şi nici măcar nu eşti conştient de tiparul tău subconştient! Mai mult, eşti atât de convins că ai perfectă dreptate, şi că eşti raţional, încât orice argument logic este inutil pentru tine. Îl vei respinge doar pentru că nu rezonează cu credinţele tale!

            Comunicarea ta lasă de dorit, fiind conflictuală. IMPRESIA TA că ai mereu dreptate, şi REFUZUL de a asculta orice alt argument logic, te izolează. Te transformă într-un adevărat „Gică-contra”! RIGIDITATEA în gândire, lipsa de FLEXIBILITATE, te pot transforma într-un zid prea greu de depăşit. Deci în ceva de evitat.

            Definiţia nebuniei, văzută prin ochii omului simplu, este DISTORSIONAREA REALITĂŢII. Adică halucinaţiile, delirul, distorsionarea realităţii pot fi semne evidente chiar şi pentru un nespecialist! Însă la o analiză mai atentă, toţi, fără excepţie, trăim în PROPRIA REALITATE, şi vedem lumea SUBIECTIV, distorsionat, conform educaţiei primite, tiparelor noastre mentale, şi prin prisma credinţelor proprii! Deci fără să fim în delir, fără să halucinăm, totuşi DISTORSIONĂM parţial realitatea obiectivă!

            Această distorsionare a realităţii este mai discretă, parţială, şi deci mai puţin evidentă. Şi cel mai adesea INCONŞTIENTĂ! Tocmai convingerea noastră fermă că suntem raţionali şi că vedem lucrurile corect arată cât de puţin conştienţi suntem de propriile limite! Avem nişte blocaje mentale, nişte obiceiuri şi nişte credinţe rigide, vechi de zeci de ani, care NU NE PERMIT să vedem lucrurile obiectiv!

            Soluţia stă în a privi în OGLINDĂ. Iar oglinda noastră sunt CEI DIN JUR! Celelalte persoane. În special cele bine ancorate în realitate, mai puţin subiective şi neutre, imparţiale, mai puţin concentrate pe interesul lor personal. Adică persoanele care nu ne cunosc, nu sunt implicate emoţional, şi care au un grad mai ridicat de ancorare în realitate decât media populaţiei (life coach-ii, consilierii, psihologii şi psihoterapeuţii).

            Odată ce situaţiile sunt expuse, şi privite din EXTERIOR prin ochii unei persoane neutre, imparţiale, apar PERSPECTIVE NOI, mai puţin deformate, ale realităţii obiective! Pe care adesea tiparul tău mental REFUZĂ să le privească, sau mai grav, refuză să le ACCEPTE. Deşi sunt vizibile cu ochiul liber!

            Odată implicat într-un PROCES de autocunoaştere, introspecţie, conştientizare şi observare atentă a realităţii obiective, începi să VEZI lucrurile mult mai clar! Însă procesul acesta necesită TIMP, şi un oarecare EFORT. Trezirea poate fi uneori dureroasă, deoarece aşteptările tale pot să nu se confirme! Şi tocmai perspectiva aceasta doare! Iar mecanismul de autoprotecţie intră în funcţiune, şi alegi faptul că MERGE ŞI AŞA. Că poţi întinde coarda la maximum. Până când uneori cedează.

            Te poţi opri ACUM din goana ta spre autosabotare? Poţi înţelege că e momentul să te resetezi? Vrei să revii cu picioarele pe pământ, şi să trăieşti o viaţă împlinită, în bunăstare şi în armonie cu cei din jur şi mai ales cu tine însuţi? Eşti gata să treci acum la acţiune?