Adevărul despre vampirism!

                Vampirul Dracula, din romanul lui Bram Stoker, nu e personaj fictiv! El există! În fiecare dintre noi! Şi în tine. Tot ce ai de făcut este să îl activezi. Şi să începi să bei, la propriu, ENERGIA (nu neapărat sângele) celor din jurul tău! Mai ales a celor apropiaţi, care ţin la tine. Pentru că sângele, metaforic vorbind, simbolizează viaţa care curge în noi, scriitorul Bram Stoker a ales să scrie despre vampirul băutor de sânge. Probabil era la curent cu un alt tip de vampirism, cu cel care fură doar ENERGIA ta vitală, atât de întâlnit azi peste tot! Însă cum psihologia nu era prea răspândită pe vremea aceea, ar fi fost inutil să scrie despre asta, aşa că a ales metafora băutorului de sânge, ca să ilustreze mai clar procesul psihologic al vampirismului.

                Precis ai întâlnit vampiri, sau persoane obişnuite, care ALEG, mai mult sau mai puţin conştient, să se transforme în CONSUMATORI de energie. Să agreseze alte persoane răpindu-le energia, puterea şi pofta de viaţă. Victimele lor devin lipsite de vlagă, fără energie, şi sunt diagnosticate de psihologi cu depresie. Nici măcar nu au urme de dinţi pe gât! Şi totuşi PIERD energie, şi lipsa lor de vlagă este evidentă. Cad la pat, şi zac multă vreme. Orice remediu este temporar, deoarece lipsa de energie şi recăderea îi caracterizează. Iar simptomele depresiei cronice la victimele vampirilor sunt descrise atât de bine de Bram Stoker în cartea despre contele Dracula, încât îţi vine să crezi că era un psiholog clinician ce descrie depresia!

                Vampirul e un om obişnuit, un om normal, care, culmea, ţine mult la tine. Şi se comportă normal la lumina zilei, (sau în văzul altora!). Dar odată cu lăsarea întunericului, (sau când este ferit de ochii altora), respectivul vampir începe procesul de transformare. Foamea lui de sânge iese la iveală, şi, fără să vrea, sau fără să realizeze, atacă exact persoanele apropiate, pe care le iubeşte. Mă refer atât la vampirul din roman, cât şi la vampirul energetic care îşi agresează propria familie, deşi în exterior pozează în tată sau soţ ideal. Iar victimele vampirului devin la rândul lor... vampiri! Cercul vicios victimă – agresor este bine cunoscut în psihologie, şi seamănă până la identificare cu relaţia dintre personajele romanului! Vor căuta şi ele, victimele, involuntar, alte victime cărora să le ia toată valga, să le transforme în supuşi ascultători. Ştia Bram Stoker ce spune, probabil îl citise deja pe Freud (care era student când şi-a scris el romanul!).

                Duşmanul cel mai mare al vampirului este OGLINDA. Un vampir adevărat nu va fi capabil să se privească în oglindă! Iar dacă o va face, nu va vedea absolut nimic acolo! Asta îmi aduce aminte de unii oameni, adevăraţi vampiri, care refuză să se autocunoască, să se autoobserve, să îşi facă introspecţie. Şi nici nu admit ca să-i vadă cineva, şi să le oglindească propriile trăiri! Pe care le vor nega agresiv. Faza de NEGARE, iar psihologie! Probabil psihologii care au descris negarea au citit şi ei romanul, şi lipsa capacităţii de a se vedea în oglindă a vampirului din roman este preluată şi de concetăţenii noştri, prin capacitatea lor de a NEGA cu seninătate existenţa unor lucruri evidente, pe care oricine le poate vedea fără nici un efort deosebit!

                În ciuda asemănării dintre romanul vechi de peste 100 de ani şi psihologia modernă, la un moment dat Bram Stoker devine prea idealist. El crede că vindecarea unui vampir se poate face ÎMPOTRIVA VOINŢEI SALE prin simpla introducere în inima acestuia a unui par ascuţit! Din păcate, la acest capitol, psihologia modernă nu mai ţine pasul. Încă nu a găsit vreo metodă care chiar să funcţioneze FĂRĂ ACORDUL VAMPIRULUI energetic! Suntem la mâna lui, şi doar el, VAMPIRUL, poate să ia DECIZIA de a ALEGE să facă ceva şi pentru EL. De a renunţa la NEGARE, şi de a accepta benevol să se privească în oglindă. Şi să renunţe treptat la vampirism, din proprie iniţiativă, lucrând el însuşi la salvarea propriului său suflet!