A fi sau a nu fi… sănătos!

              Sănătatea este cu totul altceva decât ABSENŢA BOLII! Poţi să ai analizele la zi, să-ţi iasă bine, iar tu să suferi! Să te doară sufletul! Să te contaminezi de la unele persoane din EXTERIOR, şi să ascunzi suferinţa în INTERIOR! Unde se strânge treptat, asemenea gunoiului ascuns sub covor.

            Afară, porţi o mască socială menită să dea bine la public. O coajă subţire, asemenea unui fard, care ASCUNDE aproape complet suferinţa INTERIOARĂ. Din care se vede la EXTERIOR doar puţin, puţin de tot. Ai doar un sentiment nasol. Pare a fi la început doar o simplă NELINIŞTE. O TENSIUNE discretă, o ÎNCORDARE. Sau poate că e NERĂBDARE! Nimic îngrijorător pentru tine. Sunt stări obişnuite, prin care ai mai trecut şi altă dată.

            Partea ciudată apare când aceste stări încep să devină foarte frecvente, sau chiar permanente. Atunci apare GRABA şi senzaţia stranie că NU AI TIMP. De parcă au intrat zilele în sac! Şi eşti mereu în întârziere. Eşti contra cronometru. Te GRĂBEŞTI tot mai tare, ALERGI, şi ai tendinţa să faci asta tot mai des. Chiar NEJUSTIFICAT de des.

            Ca să poţi controla VITEZA în care TU AI ALES să trăieşti, ai nevoie de AUTODISCIPLINĂ. De AUTOSACRIFICIU. De EFORTURI MARI! Pe care TU ALEGI să le faci, deoarece TREBUIE (da, ai impresia mereu că TREBUIE ceva). TREBUIE NEAPĂRAT!

            Ai devenit deja DEPENDENT de viteză. Nu te mai poţi opri. Alergi, te zbaţi, te agiţi, şi ai o stare de disconfort. Deşi vrei uneori să te opreşti, mereu apar diverse PRESIUNI, şi solicitări din EXTERIOR, care te dezechilibrează mai tare în INTERIOR.

            Ca să te opreşti, ai nevoie de ceva mult mai puternic din EXTERIOR decât presiunea ta INTERIOARĂ care te obligă să te AGIŢI. Şi mai devreme sau mai târziu, vei găsi un mod de a te opri, de a te relaxa. Pentru că ai mare nevoie! Iar dacă refuzi, organismul tău o va face în mod automat, în locul tău. Te va opri în mod forţat din goana ta, care te poate duce la o uzură prematură, şi treptat, la autodistrugere lentă.

            Oprirea va fi bruscă, neaşteptată, dură, un fel de frână de mână trasă violent în plină viteză. Cu mare risc de derapaj sau răsturnare. Dar e singura modalitate de a te determina să-ţi ASCULŢI CORPUL, instinctele, sentimentele, şi să încetezi să te mai agiţi, să mai alergi.

            Şi te-ai oprit, sau mai bine zis ai căzut. Ai clacat! Te-ai prăbuşit! Coarda era deja întinsă la maximum, şi tocmai s-a rupt! Iar medicii dau din umeri neputincioşi, analizele sunt iarăşi BUNE, dar tu nu mai eşti în stare să te dai jos din pat. Ai vrea să dormi, şi dormi mereu, zi şi noapte. De parcă vrei să recuperezi anii pierduţi, nopţile nedormite, agitaţia acumulată vreme îndelungată!

            Ai sentimentul că ţi-ai consumat toată energia, şi că nu a mai rămas nimic. Aşa că zaci, şi habar nu ai ce s-a întâmplat. Ajungi la medicul psihiatru, iei un pumn de medicamente, zi de zi, şi după câteva luni constaţi că eşti la fel, sau chiar mai rău. Ţi se recomandă să continui tratamentul, deoarece unele medicamente încep să aibă efect doar peste 6 luni! Şi trece anul, fără nici un progres vizibil. Analizele nu mai ies bine, deoarece medicaţia ţi-a dereglat tot corpul.  

            Abia atunci mergi la psiholog. Care te încurajează, te sprijină, dar nu te mai repară! Te enervezi, şi afirmi că medicii şi psihologii nu ştiu să vindece. Şi nimeni nu te poate contrazice cu argumente. Ei doar te pot sprijini, ghida, ajuta să PREVII îmbolnăvirile, încă din fazele uşoare. Odată trecut peste o anumită LINIE, eşti mult mai greu de recuperat. Sau recuperabil doar parţial, şi în timp mai îndelungat. Cu mari eforturi, care implică mai ales participarea TA. Iar dacă tu eşti deja prea obosit, efortul ALTORA se poate dovedi insuficient. Este sarcina TA să te ridici, dacă mai ai resurse, dacă nu ai consumat deja totul. Nimeni nu se poate ridica în locul tău!

            Dacă ai fi ştiut mai devreme! Dacă ai fi avut măcar abilitatea de a RECUNOAŞTE unele SEMNALE! Dacă ai fi realizat la timp că nervii încordaţi, tensiunile, certurile, graba sunt SEMNE clare că lucrurile merg într-o direcţie GREŞITĂ! Însă nimeni nu te-a prevenit! Nimeni nu ţi-a spus nimic, şi tu erai convins că aşa sunt TOŢI, că TOATĂ LUMEA trece prin asta, şi că NU SE POATE altfel. Şi ai luat starea de stres ca fiind o normalitate, doar pentru că ŞI ALŢII erau nervoşi, tensionaţi, încordaţi sau foarte grăbiţi.

            Acum, că ai citit asta, înseamnă că deja ŞTII. Cunoşti simptomele prin intermediul cărora CORPUL TĂU îţi SEMNALEAZĂ că există probleme. Şi vei putea ajunge mai uşor la un nivel de maturitate care să te determine să iei măsuri din timp, deoarece ai CONŞTIENTIZAT că sănătatea ta este CEA MAI IMPORTANTĂ!