Întotdeauna mi-a plăcut ca totul să fie bine pus la punct. Orice lucru neglijat îmi de o stare de neliniște, și mă străduiesc permanent să îl așez la locul lui. Indiferent câte eforturi sau ce sacrificii fac pentru asta. Așa am fost crescut, așa era familia mea, și așa sunt și eu.
Când plec de acasă, verific atent fiecare robinet, priză sau întrerupător. Să nu uit ceva deschis, să nu se consume curent degeaba. Și să mă simt eu în siguranță. Închid întotdeauna apa în toată casa, pentru cazul în care s-ar sparge vreo conductă. Prefer să am controlul fiecărui element, nu las nimic la voia întâmplării.
Mi-a plăcut să fiu lider, și am reușit mereu să îmi impun punctul de vedere. Toată lumea apreciază grija mea pentru ca lucrurile să meargă bine, și mereu mă încărcau pe mine cu responsabilități suplimentare. Știau că voi fi exigent în special cu mine însumi, și nu voi neglija nimic. Dacă rămânea ceva neverificat, eram în stare să nu dorm toată noaptea, atât de tensionat mă simțeam. Verificam de trei ori același robinet, pentru orice eventualitate.
Soția mea știe că sunt grijuliu, și are întotdeauna telefonul la îndemână! Dacă nu mi-ar răspunde, aș chema pompierii, salvarea și poliția, pentru că m-aș teme să nu i se fi întâmplat ceva. Nu se știe niciodată, în lumea de azi totul e posibil, și e bine să fiu foarte precaut.
E adevărat că la muncă mi se pun în cârcă toate lucrurile dificile, însă n-aș putea accepta să le dau pe mâna colegilor, sau a subordonaților. Ar putea greși, sau din lipsă de atenție, să le scape unele amănunte importante! Deși nu e sarcina mea, le verific de două ori fiecare acțiune.
În viața personală, am aceleași pretenții. Deși vin obosit de la muncă, am mare grijă ca să fie totul în perfectă ordine. Sunt în stare să fac curățenie până seara târziu, chiar dacă mi-aș dori să mă odihnesc. Altfel, n-aș reuși să mă relaxez, știind că am neglijat lucrurile foarte importante pentru mine.
Starea mea de tensiune permanentă mă face să obosesc prea repede, să am dureri de spate, și să nu fiu capabil să mă odihnesc. Chiar dacă încerc să o fac, îmi vin repede în minte gânduri care mă determină să redevin precaut, și să verific iar și iar dacă totul e bine făcut.
Așa sunt eu, și nu vreau să mă schimb, însă uneori simt că greșesc undeva, și că nu mai am resurse să mai lupt. Cu cine? Cu mine, și cu propriul meu tipar comportamental.
Comentarii