Îndrăznește să visezi!

          În copilărie, visul este o stare de fapt. Trăiești în lumea viselor până la vârsta de 10-12 ani, moment în care visele tale încep să fie strangulate de lumea adulților. Ți se arată cum trebuie să gândești corect, ce norme să respecți, și cum să funcționezi, pentru a fi la fel cu toată lumea. Ți se amplifică artificial dorința de a te integra, de a fi la fel cu restul lumii, de a nu fi diferit sau inadecvat. Astfel, începi să devii conformist, iar alinierea la norme sociale și la reguli devine treptat principala ta grijă.

          Astfel că începi să renunți la visele tale, la dorințele tale, la inițiativele tale, și te mulezi, treptat, pe ale ALTORA. În loc să fii original, preferi să copiezi modelele de succes ale altora, care pot presupune aptitudini și abilități pe care tu nu le ai. Însă presiunea socială te determină să imiți, să te adaptezi la norme, la necesități, și să îți orientezi energia spre lucruri exterioare ție.

          Unele modele sunt iluzorii, luate de la televizor, aparțin altor state, altor culturi, altor vremuri, însă mirajul lor te poate determina să preiei un sistem de valori diferit de al tău, și să faci încercări de a te conforma acestora. Ca mai târziu să descoperi că nu ți se potrivesc deloc, și că efortul adaptativ a fost un eșec.

          Adesea, descoperi că deși la nivel rațional VREI să faci unele lucruri, mintea ta subconștientă te oprește. Ai senzația că fugi de tine, de sarcinile pe care ți le-ai impus, și că amâni lucruri ce trebuie făcute. Însă simplul fapt că le amâni este mesajul care își transmite că ele nu ți se potrivesc, și mai ales nu sunt ale TALE.

           Pare ciudat, dar visele TALE sunt puse la o parte, sunt neglijate, sunt uitate undeva, într-un colț. Preocupările tale se îndreaptă spre exterior, spre ce spun alții, spre scopurile ALTORA. Și atunci uiți cine ești, și intri într-o transă hipnotică, într-o alergătură fără sens, care pare mai degrabă o fugă de realitate.  Începe să predomine nemulțumirea, frica, grija de a nu greși, și mai târziu, căutarea unei soluții.

          Desigur că vrei o soluție rapidă, instant, și atunci cauți materiale online. Însă ai nevoie de o rezolvare INTERIOARĂ, ai de activat o stare care îți aparține. Soluțiile nu se află în formule magice, nici în articole despre dezvoltarea personală, ci sunt în mintea ta subconștientă. Le știi, le simți, le intuiești, însă ele se contrazic cu realitatea ta rațională, cu sistemul tău de convingeri false, iraționale, limitative. Prejudecățile tale sunt BLOCAJE mentale, și tu te opui cu fermitate propriilor TALE dorințe și nevoi! Pe care ai tendința să le compensezi prin explicații raționale și comportamente nedorite. E o formă de autosabotare, de subminare a propriei tale stări de bine, de fericire, de echilibru.

          Abia când apar presiuni mari, crize existențiale sau momente critice, începi să accepți că renunțarea la RIGIDITATE, la convingerile false este calea, și eliberarea viselor tale este soluția. Începi să fii FLEXIBIL, și îți DAI VOIE SĂ VISEZI, iar acesta e primul pas în direcția potrivită. E deja jumătate drumul. Pentru că restul vine de la sine.