Ştiai cât e de greu să te dezveţi de un obicei prost?

             Mult mai greu este să te dezvăţ de un obicei prost, să te ajut să identifici şi apoi să elimini o prejudecată, o convingere limitativă sau o credinţă iraţională, decât să te învăţ ceva nou.

            Însă degeaba înveţi tu lucruri noi, citeşti mult, şi merg la cursuri de dezvoltare personală, atâta vreme cât rulezi vechile programe, şi CREZI cu tărie în idei învechite, dovedite deja a fi depăşite de evenimente.

            Pentru a învăţa ceva nou, ai de renunţat mai întâi la vechile închisori invizibile în care mintea ta este captivă. Ai fost dresat să stagnezi, să te complaci în situaţii nepotrivite, şi mai ales să CREZI cu tărie că „aşa TREBUIE”, că „TOATĂ LUMEA face la fel”, că „ÎNTOTDEAUNA a fost aşa”, şi că „NICIODATĂ nu voi reuşi”. Aşa că te învârţi în acest cerc vicios de convingeri IRAŢIONALE, pe care le tratezi ca şi cum ar fi ADEVĂRURI ABSOLUTE. Care te menţin prizonier într-o zonă de eşecuri repetate.

            Tiparele tale DISFUNCŢIONALE sunt SUBCONŞTIENTE, aşa că tu nu eşti prea conştient la nivel raţional de existenţa lor. Nu le poţi vedea. Sunt ca o pereche de coarne pe creştetul capului tău, pe care numai ALTE persoane le observă cu mare uşurinţă. Tu nu le vei vedea, deşi le bănuieşti deja existenţa... tocmai din spusele altora.

            Tocmai convingerea ta fermă că eşti RAŢIONAL te împiedică să fii flexibil, deschis, şi să vezi lucrurile aşa cum sunt. Vei deveni un expert în a DEFORMA adevărul, şi a justifica „raţional” orice drapaj din interiorul principiilor tale iraţionale, de care vei scăpa doar cu mare greutate, şi cu sprijinul unei „oglinzi” umane din exterior.

            Nu psihopaţii care sunt în delir, halucinează şi distorsionează grav realitatea sunt cu adevărat periculoşi pentru societate. Ci mai degrabă „RAŢIONALII” rigizi, convinşi că au mereu dreptate, în ciuda tuturor evidenţelor şi dovezilor contrare. Care refuză să fie flexibili, şi să observe cu atenţie lucrurile. În faţa ochilor lor predomină doar propriile lor concepţii, adesea inepţii evidente, pe care ei nu le pot vedea datorită propriei lor orbiri mentale. Poţi să ai vederea perfectă, dacă mintea ta distorsionează realitatea, şi refuză să o perceapă obiectiv. Captivă fiind în dresajul social, ea refuză orice noutate, şi nu acceptă necesitatea schimbării perspectivei deformate. Pe care o neagă vehement.