Relaţiile interumane şi civilizaţia modernă

             Cu cât ne pretindem mai civilizaţi, cu atât relaţiile dintre oameni devin mai superficiale. Avem multe întâlniri în fiecare zi, însă ne concentrăm atenţia în mod exclusiv asupra unor rezultate pe care dorim să le obţinem, asupra unor „lucruri” pe care le dorim a fi „bine făcute”, şi prea puţin asupra omului, a interlocutorului, a interacţiunii cu cealaltă persoană.

                Noi avem nişte mecansime extraordinare, iar de o vreme psihologia studiază neuronii oglindă. Sunt responsabili de conexiunile noastre profunde cu alte persoane. Putem citi stările altora, suntem capabili să empatizăm, să înţelegem la nivel subtil alte persoane, însă ALEGEM oarecum inconştient să nu ne implicăm pra mult. Să comunicăm superficial, la suprafaţă. Să acordăm atenţie doar problemei, şi tot mai puţin persoanei cu care vorbim.

                La nivel social, este o alienare. O nebunie, care totuşi ne protejează, într-o anumită măsură, de supraaglomerare. Suferim de sindromul gândirii accelerate, de multi-tasking, de disiparea atenţiei proprii în prea multe direcţii. Astfel, reuşim să fim superficiali, să neglijăm esenţialul, şi să ne vedem interesul material. Neglijând aproape complet factorul uman.

                Avem de reînvăţat să ne apropiem unii de alţii, să comunicăm cu adevărat, să interacţionăm mai profund. Şi mai ales să fim atenţi la modul în care ne alegem anturajul. Pe care în trecut îl selectai cu mare atenţie, implicându-te activ în a simţi stările, emoţiile şi ceea ce alte persoane TRANSMIT la nivel subconştient. Azi, tendinţa generală e să petreci mult timp la locul de muncă, unde, vrei nu vrei, interacţionezi cu persoane negative, toxice, cu care în mod normal nu ai dori să ai de-a face. Însă societatea modernă îţi dă prea puţine şanse să mai alegi. Nu ai nici măcar timp suficient la dispoziţie să faci acele SELECŢII, alegeri, evaluări ale altor persoane. Dacă tot nu le poţi evita, şi tot ţi-e destinat să lucrezi cu ele zi de zi, la ce folos să le mai observi să le mai cunoşti, să mai comunici cu ele la nivel profund? Te poţi limita strict la problemele profesionale, şi atât. Astfel, devii adeptul LUCRURILOR BINE FĂCUTE, uitând aproape complet de oameni, de sufletul lor, de ceea ce ei SIMT şi de emoţiile pe care ei le TRĂIESC.

                În final, descoperi că te-ai robotizat, ai devenit concentrat mai mult pe sarcini, şi comunicarea ta se rezumă la a trimite ;i primi mailuri sau mesaje scrise. În plus, vin din urmă reţelele de socializare, oferindu-ţi exact acelaşi surogat, posibilitatea de a comunica la nivel raţional, însă fără emoţii prea multe, sau prea intense! Vezi, citeşti, uiţi, ştergi, mergi mai departe. Pierzând esenţialul. Comunicarea PROFUNDĂ, de calitate, cu oamenii compatibili cu persoana ta.

                Ai de schimbat ceva, de revenit la realitate, de regăsit oamenii potrivií persoanei tale, de ales să comunici la nivel profund, intens. Până la nivelul de rezonanţă emoţională. În care SIMŢI, REZONEZI şi OGLINDEŞTI trăirile interlocutorului tău.

                Te sperie această perspectivă? Sau ideea de a redeveni uman îţi provoacă entuziasmul?