Fă ce vrei să faci!

Foarte rar tu faci ce vrei să faci, pentru că eşti DRESAT de mic să faci cu prioritate doar ceea ce îţi spun alţii că TREBUIE NEAPĂRAT să faci! Şi te laşi prins în jocul lor, al altora. Şi faci ce spun alţii că e bine, şi este bine doar pentru EI. Nu şi pentru tine.

                De câte ori ai ALES să faci altceva decât ceea ce ţi-ai dorit, împins de la spate de binevoitorii care şi-au pus în gând să te salveze cu orice preţ? De câte ori ai RENUNŢAT la acţiuni pe care le-ai dorit doar pentru că alţii te-au convins că TREBUIE, cică, să faci cu totul şi cu totul altceva? De câte ori ai făcut ce ţi-au cerut sau ce te-au obligat alţii, convins fiind că aşa trebuie?

                Dacă e să contabilizezi răspunsurile la întrebările de mai sus, vei descoperi că viaţa ta a fost trăită conform intereselor altora, tu fiind doar o persoană care TREBUIE să se sacrifice mereu pentru ceilalţi! Pentru care nu contează părerile, dorinţele, visele sau scopurile TALE, ci, desigur, doar ale LOR!

                Iar tu, de mic copil, ai făcut ce ţi-au cerut adulţii. Părinţii, educatorii, învăţătoarea, profesorii. Apoi, mai târziu, ai ascultat cu PRIORITATE părerea şefilor, colegilor de muncă, prietenilor, şi în general a ALTOR persoane. Şi ai pus pe planul 2 dorinţele tale. Visele tale. Competenţele tale. Scopurile tale. Persoana TA.

                Şi vine o vreme, numită criza vârstei mijlocii, undeva între 30 şi 45 de ani, când SUFERINŢA ascunsă, la început nerecunoscută, negată, mascată, are tendinţa să-ţi deschidă ochii. Să te scuture, să dea cu tine de pământ, cu scopul declarat de a te trezi la realitate. De a te învăţa să te preţuieşti pe TINE. De a te opri din ritualul tău de autosabotare constantă, repetată. De a-ţi oferi o lecţie de viaţă. Însă singurele lecţii pe care le mai poţi observa, cărora le mai acorzi ATENŢIE, sunt cele DUREROASE. Iar durerea cea mai perversă nu este durerea de măsele, care poate fi o vreme amăgită cu algocalmin. Ci suferinţa sufletească, tăcută, mascată discret sub forma unei apăsări, tensiuni, vibraţii negative. Care se comportă ca o veritabilă picătură chinezească, fiind prezentă mereu în viaţa ta, împiedicându-te să trăieşti în linişte, şi răpindu-ţi pacea interioară.

                Ascunzi aceste simptome? Negi tensiunea interioară? Consideri oboseala şi lipsa de energie ca fiind ceva obişnuit? Durerile de cap sau de stomac sunt deja ceva obişnuit? Înseamnă oare că n-ai suferit destul? Sau că ai suferit zadarnic, deoarece nu ai înţeles încă LECŢIILE pe care viaţa încearcă mereu, în mod repetat, să ţi le TRANSMITĂ.

                Mesajul este ambiguu, confuz, lipsit de claritate. Ai de schimbat ceva în viaţa ta, de trecut la ACŢIUNE concretă. Sau, la alegere, de suferit în continuare. Deşi ştii bine că suferinţele nu trec pur şi simplu de la sine. Nu trec nici cu surogate, nici cu medicamente, şi nici cu artificii sau soluţii miracol. Mai mult, orice SUFERINŢĂ neglijată, neremediată la timp, SE AGRAVEAZĂ continuu! Până la nivelul la care devine INSUPORTABILĂ. Moment în care, pentru a scăpa de ea, eşti dispus să faci orice, mai ales lucruri necugetate, chiar inacceptabile. Pe care chiar le faci! Şi le faci în mod repetat! Fără să mai ai controlul asupra propriei tale voinţe.

                Ai folosit multă vreme VOINŢA TA pentru a te pedepsi pe tine! Te-ai obligat pe tine, multă vreme, să te pui în slujba altora. Ţi-a făcut tu rău ŢIE. Iar acum, refuzi să mai asculţi de o voinţă a TA care ţi-a impus chiar ŢIE să duci o viaţă grea!

                O carte la modă este cea scrisă de un mare trainer motivaţinal, care te îndeamnă încă din titlu: „Mănâncă mai întâi broasca!” Referire fiind la faptul că dacă ai o sarcină grea, nedorită, fă-o cu prioritate. Doar aşa poţi să scuturi comoditatea, lenea, şi să ieşi din blazare şi mediocritate. În SUA sfatul funcţionează! La noi, e dezastru. Suntem un popor care a înghiţit forţat atâtea broaşte, obligat de împrejurări, încât nu i-a mai rămas loc de altceva. Iar impunerea, prin voinţa proprie, a unui lucru care îţi face rău, doar pentru că aşa trebuie (metaforic vorbind, „să înghiţi broasca”), duce la crearea unui obicei, a unui tipar comportamental care duce la autosabotare repetată. Din care greu mai poţi scăpa. Ajungi să te obişnuieşti cu autosabotarea, visând momentul în care vei primi o iluzorie recompensă. Asemeni ascetului ultrareligios care refuză toate plăcerile lumeşti din această viaţă, pentru a primi recompensa atunci când va urca la cer.

                Dacă simţi că ai intrat în acest tipar, ieşi din el până mai poţi! Refuză să mai înghiţi broaşte, chiar dacă unii te presează, sau încearcă să te convingă că „trebuie neapărat!! Organismul tău se răzbună, şi repulsia lui faţă de broasca greţoasă pe care o înghiţi zi de zi se transformă într-un comportament adictiv incontrolabil. Într-o suferinţă care te transformă treptat într-o persoană care pierde controlul asupra propriei sale voinţe. Voinţa TA a fost folosită GREŞIT, pentru a te forţa pe TINE să „înghiţi broaşte” mult prea des, iar stomacul tău refuză acum să le mai primească. Astfel că creierul tău refuză să mai asculte de TINE, deoarece acţiunile TALE i-au făcut mult rău.

                Fă ce vrei să faci! Ce ţi se potriveşte ŢIE. Ce simţi TU că ţi-ar face bine. Dacă vei face aşa, vei fi în armonie cu propria ta persoană. Şi viaţa ta se va schimba.