O mare similitudine între religie și psihologie

       Există două mari categorii de persoane religioase, cu trăsături radical diferite. Clasificarea, făcută de Dostoievski în „FRAȚII KARAMAZOV”, a fost reluată într-o postare de un masterand la teologie, fapt care a inspirat acest articol.

           În prima categorie ar fi persoanele mature, pentru care religia semnifică IUBIRE față de semeni, și esența moralei creștine este LIBERTATEA.  Sunt persoane echilibrate, pentru care religia constituie un punct de sprijin și o resursă esențială în viața de zi cu zi.

           În a doua categorie ar fi cei ghidați de FORMALISMUL RELIGIOS, de reguli nescrise, de restricții și limitări autoimpuse, și susținute rigid. Pot fi etichetați a fi habotnici, dogmatici, pentru care FRICA de pedeapsă constituie motorul prin care ei funcționează. Pentru ei, esența creștinismului pare a fi tocmai LIMITAREA LIBERTĂȚILOR.

          Mi-e simplu să observ din acest punct de vedere reperele freudiene ale psihologiei, enunțate de Freud acum peste 100 de ani. Este vorba de cele două instincte primare, numite Eros și Thanatos. Și exprimate, pe de o parte, prin libido, instict sexual, culminând cu orgasmul, și pe de altă parte pe frica de moarte, având la culme angoasa.

         Din conflictul celor două instincte, unul devine dominant, și Freud consideră că libido-ul predomină, și că Eros, zeul DRAGOSTEI este mai puternic decât Thanatos, zeul MORȚII.

          În funcție de orientarea unei persoane spre unul din vele două instincte de bază, preocuparea TA principală poate fi fie CĂUTAREA PLĂCERII, fie EVITAREA DURERII.                     Desigur că există și un balans, o oscilație continuă între cele două. Ambele fiind oarecum prezente în viața oricui, însă doar una domină într-un anumit moment. Și ea dictează dacă viața ta are la bază IUBIREA, manifestată prin CĂUTAREA PLĂCERII, sau FRICA, manifestată prin tentativa continuă de EVITARE A DURERII.

           Dacă în ce privește psihologia lucrurile sunt clare, părerea lui Freud fiind că EROS este, (sau ar fi mai bine să fie) MAI PUTERNIC decât THANATOS, la religie preoțimea are încă dubii, deoarece nu pare să existe o poziție oficială, fermă. Probabil că fiecare religie în parte, și fiecare preot, la nivel individual are o oarecare libertate de a ghida credincioșii către direcția în care dorește, folosind un mod propriu de exprimare. Cu riscul interpretărilor eronate de către unii credincioși a celor auzite.

           M-aș bucura ca fiecare persoană să vadă mai clar cele două fețe ale aceleiai monede, și să facă o ALEGERE CONȘTIENTĂ dintre cele două posibilități, FRICĂ sau IUBIRE.

 

           Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog frumos să îl distribui, pentru a fi citit de cât mai multe persoane.